Cei trei ziarişti români deţinuţi în Irak au fost victimele unei răpiri comandate de escroci cu care răpitorii urmau să împartă banii, conform ediţiei electronice de joi a revistei Le Nouvel Observateur, care dă detalii noi în privinţa răpirii, captivităţii şi eliberării acestora. Revista, care a încercat să refacă, în baza unor informaţii obţinute la Paris şi Bucureşti, desfăşurarea negocierilor, clarifică o serie de puncte rămase în suspans după eliberarea celor trei români şi a jurnalistei franceze Florence Aubenas. Secretele unei eliberări Astfel, publicaţia franceză explică - sub titlul "Florence Aubenas, secretele unei eliberări" - motivul pentru care a fost bătut Ovidiu Ohanesian, care nu reuşea să pronunţe în arabă numărul său de identificare (99); faptul că Florence Aubenas a refuzat să confirme că ar fi fost deţinută în acelaşi loc cu românii, deoarece negocierile nu fuseseră încheiate, iar răpitorii ameninţau că vor ucide ostaticii rămaşi în detenţie; modul de colaborare dintre autorităţile române şi cele franceze în cursul negocierilor sau faptul că Marie-Jeanne şi Mohamed Munaf au încercat să îi convingă pe răpitori că sunt căsătoriţi, pentru a evita orice tentativă de viol asupra româncei. Ziaristul francez, care a realizat ancheta la Bucureşti, relatează despre cea care era, la sfârşitul lunii mai, "eroina naţiunii", Marie-Jeanne Ion, pe care a însoţit-o într-o plimbare prin Bucureşti cu BMW-ul ei puternic, asistând la conflictele acesteia cu şoferii "macho" români care conduc cu piciorul pe acceleraţie şi nu respectă nimic. Omar Hayssam, eliberatorul În privinţa negocierilor, revista afirmă că, deja implicat în negocieri cu autorităţile franceze, şeful răpitorilor - prezentat de revistă drept Khaled Al-Akydyi, alias Abu Sahar, alias Hakim Ziab Hamid Al-Samarai - a acceptat să organizeze şi răpirea românilor, pentru care a prevăzut însă un alt scenariu. Operaţiunea i-a fost propusă de Abdel Jabar Al-Slimani, supranumit Hadji, care a fost arestat în data de 11 aprilie şi a fost interogat şi de procurorul român Ciprian Nastasiu în data de 20 mai. Conform unui extras din procesul-verbal de interogatoriu, publicat de Nouvel Observateur, Al-Slimani a recunoscut că "i s-a cerut să îi răpească pe ziarişti". "Aceştia trebuia să fie bine trataţi timp de trei zile. Apoi, imediat după intervenţia lui Omar Hayssam, urmau să fie repuşi în libertate (...) Astfel am ajuns la Hakim, la Abu Sahar. Precizez că Ibrahim şi cu mine am fost singurii care au discutat cu Abu Sahar, prezentându-i intenţia noastră de a îi răpi pe ziarişti. Abu Sahar a fost de acord să se ocupe de aceată răpire. El a stabilit data şi ora la care trebuia să aibă loc răpirea", afirmă el. Al-Slimani a adăugat că singurul şef al operaţiunii a fost Abu Sahar, care trebuia să îi elibereze pe ostatici după cinci zile. Arestarea, la Bucureşti, a omului de afaceri româno-sirian Omar Hayssam, a schimbat datele problemei. "I-am cerut lui Abu Sahar să îi elibereze urgent pe ziarişti, deoarece nu voiam să avem alte probleme cu autorităţile irakiene. Răspunsul lui Abu Sahar a fost că pentru eliberarea ostaticilor trebuie ca trupele române să se retragă de pe teritoriul irakian. El a promis şi că, indiferent ce se va întâmpla, nu îi va executa. Când a făcut această afirmaţie, eram de faţă", a declarat el. Nouvel Observateur a încercat, pe baza informaţiilor obţinute la Bucureşti şi Paris, să refacă filmul negocierilor purtate pentru eliberarea ziaristei franceze Florence Aubenas, dar şi a ziariştilor români. Răpirea acestora din urmă nu fusese prevăzută şi a determinat o întrerupere aproape totală a negocierilor dintre răpitori şi partea franceză. Intrigă cu specific românesc Revista afirmă că, odată cu ziariştii români, "Şeful" (The Boss) s-a lansat într-un nou tip de operaţiune - "răpirea teleghidată, o răpire falsă comandată din străinătate de escroci cu care urma să împartă banii de răscumpărare". Cel care a comandat răpirea este, potrivit revistei franceze, omul de afaceri de origine siriană Omar Hayssam, dispus să plătească o răscumpărare de câteva milioane de dolari, în ideea de a recupera o parte dintre aceştia. "Nu este prima dată când se întâmplă aşa ceva. Este o modalitate ca şi altele pentru spălarea de bani murdari, cu un sistem de retrocomisioane. În Irak, răpirea este o industrie mafiotă", afirmă surse franceze. Ca detalii ale unei "intrigi cu specific românesc", revista afirmă că după victoria "foarte atlantistului" preşedinte Băsescu, la sfârşitul anului 2004, Hayssam, miliardar foarte apropiat de reţelele politice ale erei Iliescu, nu mai beneficia de sprijin politic şi se afla în colimatorul justiţiei de la Bucureşti, fiind bănuit de evaziune fiscală, abuz de bunuri sociale, spălare de bani în legătură cu activităţi teroriste şi riscând 10 - 15 ani de închisoare. "Avea nevoie de o lovitură: dacă îi aducea pe ostatici în viaţă, devenea erou naţinal şi beneficia poate de blândeţe din partea judecătorilor şi a autorităţilor. Era suficient să organizeze el însuşi răpirea", afirmă Nouvel Observateur. Un mecenat foarte riscant Încă din primele minute ale răpirii, în data de 28 martie, procurorul general al României, Ilie Botoş, a intuit lovitura sub centură. Poliţia română, care îl supraveghea pe Hayssam de câteva luni, deţinea dovezi clare că el este "creierul" operaţiunii. Presa română a scris iniţial că este posibil ca ziariştii să fie implicaţi în propria lor răpire sau că Marie-Jeanne Ion ar fi fost chiar logodnica lui Hayssam, pentru ca, ulterior, să devină clar că ei au fost numai sponsorizaţi de Omar Hayssam, "practică curentă în România, unde ziarele nu au mijloace financiare pentru reportaje în străinătate, iar unii reporteri acceptă acest gen de mecenat foarte riscant". La începutul lunii aprilie, când "Şeful" a aflat despre dezvăluirile presei de la Bucureşti, a intrat în panică şi a trebuit să ia o decizie în legătură cu ostaticii, deveniţi foarte stânjenitori. Unii dintre răpitori, inclusiv Al-Slimani, au propus ca ziariştii să fie eliberaţi imediat. Într-o seară, în timp ce cei trei ostatici români erau închişi într-o clădire de birouri, un gardian le-a propus să fugă, oferindu-le chiar şi arme pentru a se apăra în Bagdad. Înspăimântaţi de ideea de a se afla singuri în oraş, cei trei au preferat să rămână cu răpitorii. A doua zi, "Şeful" a decis să îi păstreze ca ostatici şi să formuleze revendicări politice, dat fiind faptul că România avea soldaţi în Irak. Astfel, ostaticii, răsfăţaţi în primele zile, au devenit inamici, iar falsa răpire pusă la cale din România a devenit o adevărată răpire "a l`irakienne". Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă Nouvel Observateur apreciază că urmarea seamănă cu un film prost. În data de 5 aprilie, Omar Hayssam a fost arestat, în timp ce încerca să se interneze într-un spital psihiatric. Marie-Jeanne Ion, Eduard Ovidiu Ohanesian, Sorin Mişcoci şi Mohamed Munaf au fost duşi în subsolul în care se afla deja Florence Aubenas. Sosirea lor, la începutul lunii aprilie, a dat peste cap viaţa din celulă, ei fiind mai bine trataţi şi mai bine hrăniţi. Mohammed Munaf şi Marie Jeanne au încercat să îi convingă pe gardieni că sunt căsătoriţi, deoarece ziarista se temea să nu fie violată. Şi viaţa lui Florence s-a îmbunătăţit odată cu venirea românilor, dar cazul ei nu se mai afla pe ordinea de zi a răpitorilor, deoarece Abu Sahar se concentra asupra negocierilor cu autorităţile române, dorind să încheie rapid cazul acestora. În paralel, la Bagdad a fost declanşată o anchetă asupra răpirii ziariştilor români, iar persoanele care au participat fizic la răpire au fost arestate. Ei au recunoscut faptele şi au declarat că "Şeful" este unul dintre organizatorii răpirii. Începând din 11 aprilie, anchetatorii irakieni au identificat un magazin din cartierul Al-Jamia de unde îşi furniza acesta telefoanele - buticul Al-Kalm Al-Taib, pe care îl şi deţinea. Omul-orchestră Presat de poliţia irakiană, "Şeful" nu mai era interesat decât de situaţia românilor, iar autorităţile franceze au pierdut practic legătura cu el. Serviciile române i-au contactat însă pe colegii lor francezi, exprimându-şi dipsonibilitatea de a face schimb de informaţii. Foarte rapid, la Paris şi la Bucureşti, au fost colaţionate informaţiile şi a reieşit clar că răpitorii sunt conduşi de aceeaşi persoană. "În cursul lunii aprilie, ştiam că este Şeful, dar nu eram siguri că Florence şi ostaticii români sunt reţinuţi în acelaşi loc", afirmă unul dintre oficialii francezi implicaţi în acest caz. "Am început să percepem mai bine personalitatea Şefului. Ceea ce părea iniţial a fi o personalitate zăpăcită, confuză, agitată, a apărut apoi ca om-orchestră, care joacă mai multe roluri pentru a arde urmele. Schimba fără încetare mobilele, pretexta călătorii pentru a nu mai da nici un semn de viaţă, apoi reapărea. Uşor-uşor, i-am descoperit tehnicile de disimulare. Dar totul părea foarte artizanal", afirmă sursa citată. În cursul lunii mai, justiţia română a realizat progrese, procurorul Ciprianu Nastasiu mergând de două ori la Bagdad şi colaborând cu justiţia irakiană. De asemenea, au fost constituite grupuri de lucru mixte, formate din poliţişti şi magistraţi. "În această perioadă, serviciile speciale române şi franceze au colaborat îndeaproape. Cunoşteam identitatea şefului răpitorilor, dar aveam canale proprii pentru abordarea lui. În mod vizibil, Şeful voia să rezolve cu prioritate cazul românilor, deoarece simţea că situaţia sa la Bagdad se complică. Unii dintre complici fuseseră arestaţi, iar în comportamentul său devenea vizibilă o tentă de ?scapă cine poate?", afirmă un magistrat român. ? Data viitoare facem fifty-fifty ? După eliberarea ziariştilor români, la debriefingul acestora din data de 24 mai au participat şi agenţi ai serviciilor secrete franceze, convingându-se că Florence se aflase în detenţie împreună cu aceştia, dar şi că Şeful este "un specialist în răpiri ?la cheie?". El a reluat legătura cu autorităţile franceze spre sfârşitul lunii mai. În ultimele zile înaintea eliberării lui Aubenas, el a luat legătura direct cu ambasadorul francez la Bagdad. Surse din serviciile secrete franceze afirmă că, la despărţirea de Aubenas, i-ar spus: "Data viitoare când vii în Irak, telefonează-mi. Organizăm o falsă răpire şi facem fifty-fifty". Nouvel Observateur conchide că Şeful este, fără îndoială, un fost membru al poliţiei regimului lui Saddam Hussein. De asemenea, revista afirmă că, potrivit ultimelor informaţii, pivniţa unde au fost reţinuţi ostaticii, o pivniţă simplă a unei case ocupate de o familie obuşinuită, este goală, iar Abu Sahar s-a retras. În privinţa refuzului lui Aubenas de a recunoaşte că a fost deţinută în acelaşi loc cu ostaticii români, revista susţine că, după eliberarea ei, negocierile cu şeful răpitorilor nu fuseseră încheiate, iar el ameninţa în continuare că îi va ucide pe ceilalţi ostatici în cazul în care ziarista franceză va face prea multe dezvăluiri. Fapt neobişnuit, el a continuat să telefoneze intermediarilor de la ambasada franceză, ameninţând în continuare Franţa.