În 3 februarie a.c., s-au împlinit 141 de ani de la trecerea în eternitate a marelui mecena Emanuil Gojdu, eveniment care, din păcate, a trecut neobservat la Oradea, întrucât cel care se îngrijea, de fiecare dată, ca o asemenea omagiere să nu treagă neobservată, profesorul Constantin Mălinaş, a trecut la cele veşnice în urmă cu un an de zile. Profesorul de istorie Radu Birta, coordonatorul "Cărţii de aur" de la colegiul ce poartă numele marelui mecena, a realizat un material documentar, ca o piedică în calea uitării, pentru a marca acest moment comemorativ, la 141 de ani de la moartea lui Emanui Gojdu.

Emanuil Gojdu (9.02.1802-3.02.1870) a trăit într-o perioadă dificilă, frământată de manifestări naţionale, pe care le-a înţeles în profunzimea lor şi a implicaţiilor lor pentru emanciparea românilor. Om politic reputat şi avocat celebru, Gojdu a fost cunoscut în România şi Ungaria ca un român de excepţie. În 1848, Gojdu a lansat un veritabil program de emancipare a românilor "Petiţia neamului" - redactat în strânsă colaborare cu paşoptiştii români, în special cu Andrei Şaguna. Ulterior, ca membru în Casa Magnaţilor "Camera Legislativă Superioară a Parlamentului Ungar", Gojdu a militat în discursuri memorabile pentru consultarea românilor în privinţa chestiunilor politice şi sociale care îi priveau direct. Ca avocat care a trăit cea mai mare parte a vieţii la Budapesta, Gojdu a înlocuit limba latină cu cea maghiară în acţiunile introduse în faţa instanţelor din Buda şi din Pesta. Gojdu a dorit perpetuarea ambiţiilor sale şi a ştiut să făurească structurile care puteau să sprijine aceste năzuinţe, mobilizate de oameni cu tărie de caracter şi profil spiritual asemănător celui care le-a creat. Astfel, prin testamentul său întocmit în anul 1869, "a lăsat averea sa naţiunii române de religie răsăriteană ortodoxă... urmând ca, din administrarea acesteia de către o reprezentantă a Bisericii Ortodoxe Române, să fie acordate burse de studii tinerilor români". Fundaţia Gojdu a funcţionat efectiv în perioada 1870-1952, contribuind la ridicarea unor personalităţi ale culturii şi civilizaţiei româneşti: Victor Babeş, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu ş.a. Cheia celor spuse la început despre sine stă poate în declaraţia simplă pe care Gojdu a făcut-o la apogeul carierei sale politice: "Patria mi-o iubesc nemărginit şi pentru bunăstarea ei sunt gata oricând a-mi sacrifica viaţa... Am încărunţit ca un român de omenie".

Radu BIRTA, profesor de istorie la Colegiul Naţional "Emanuil Gojdu", Oradea