Un nou episod relevant s-a desfăşurat în procesul complicat ce se derulează între investitorii Micula şi Statul Român. Într-o scrisoare oficială adresată de Ministerul Afacerilor Externe al Regatului Suediei către Comisia Europeană se arată negru pe alb, cu argumente juridice şi diplomatice imbatabile, faptul că decizia Comisiei Europene prin care s-a intervenit în litigiul amintit este abuzivă.

 

Scurt istoric al cazului

În data de 11 decembrie 2013 Centrul Internaţional pentru Soluţionare a Disputelor privind Investiţiile (ICSID) a pronunţat hotărârea arbitrală în cazul ce a avut ca părţi pe reclamanţii Ioan Micula, Viorel Micula, SC European Food SA, SC StarMill SRL şi SC Multipack SRL şi ca pârât România.

Prin această hotărâre arbitrală, ca urmare a încălcării de către Statul român a Tratatului Bilateral (Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Suediei privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Stockholm la 29 mai 2002, ratificat prin Legea nr. 651/2002), reclamanţilor le-a fost acordată, cu titlu de despăgubiri, suma de 376.433.229 lei, plus dobândă calculată Robor la 3 luni plus 5% pe an. În 24 martie 2014, în dosarul nr. 9261/3/2014, Tribunalul Bucureşti a încuviinţat executarea silită a hotărârii arbitrale ICSID. În data de 24 noiembrie 2014 Tribunalul Bucureşti a respins contestaţia la executare formulată de Statul român. Astfel, reclamanţii din dosarul arbitral au solicitat punerea în executare a titlului executoriu faţă de debitorul nostru Statul român în toate formele de executare, acordându-i însă  acestuia un termen de 6 luni în vederea punerii în executare. În ciuda caracterului executoriu al hotărârii arbitrale și în ciuda angajamentului ferm asumat prin art.53 al.1 și 54 al.1 din Decretul  nr. 62 din 30 mai 1975 privind ratificarea Convenţiei pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965, Statul român s-a folosit de toate mijloacele pentru a tergiversa și îngreuna executarea silită.

În plus, în litigiu a intervenit şi Comisia Europeană (CE) care printr-o decizie a solicitat României ca suma plătită celor doi investitori suedezi drept despăgubire (de fapt nu s-a plătit nimic! - n.r.) ca urmare a nerespectării obligațiilor sale din Tratatul Bilateral încalcă normele UE privind ajutoarele de stat. Evident, nu este vorba în acest caz de niciun ajutor de stat, ci de despăgubiri impuse de o instanţă internaţională, potrivit autorității acordate de Convenția ICSID,  ce e recunoscută de peste 150 de state, inclusiv România.

Aşa cum s-a arătat în Crişana în articolele publicate luna trecută, Statul Român a simulat că face o plată către investitori - de fapt statul a plimbat nişte bani dintr-un cont în altul, la care investitorii nu au avut acces, şi apoi susţine mincinos că a făcut plata.

 

Poziţia oficială a Suediei

Într-un document oficial al Ministerului de Externe Suedez intitulat "răspuns la notificarea oficială în ce priveşte Tratatul dintre Guvernul Regatului Suediei şi Guvernul României privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor", partea suedeză aduce argumente de primă mărime care combat poziţia Comisiei Europene. În esenţă, CE impută Suediei că menţine Tratatul bilateral cu România încălcând astfel Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), iar prin recurgerea la un tribunal arbitrar pentru soluţionarea unui diferend încalcă legislația UE, mai precis articolul 344 din TFUE. (Acest articol 344 prevede că disputele în baza tratatelor UE se rezolvă după tratatele UE, or cazul Micula vs Statul Român este guvernat de Tratatul Bilateral româno-suedez de protejare a investiţiilor-n.r.)

În replică, "Guvernul (suedez - n.r.) nu împărtăşeşte opinia Comisiei pentru următoarele motive. Conform art.344 din TFUE statele membre se angajează să nu soluţioneze diferendele privind interpretarea sau aplicarea Tratatelor (UE) în alt mod decât cel stabilit prin Tratate (UE ). Cu toate acestea tratatul  (Tratatul Bilateral România - Suedia-n.r.) nu cuprinde o parte a legislaţiei Uniunii. UE nu este parte la tratat".

Mai departe. "Un diferend care a fost supus arbitrajului conform tratatului (dintre România și Suedia) abordează interpretarea drepturilor şi obligaţiilor care decurg din tratat. Instanţele Uniunii Europene nu sunt competente să soluţioneze diferendele care intră sub incidenţa tratatului, adică să interpreteze tratatul (dintre România și Suedia). Art.8 din tratat (indicat anterior-n.r.), care prevede că un diferend între Suedia şi România va fi supus arbitrajului nu contravine, prin urmare, art.344 din TFUE".

Mai departe. "Art.344 nu se aplică diferendelor între alte părţi decât statele membre. De asemenea, nu există alte prevederi în Tratate (ale UE) care să prevadă că diferendele contractuale între un investitor şi un stat membru trebuie să fie soluţionate de către o instanţă naţională. După cum s-a precizat (...), un diferend care a fost supus arbitrajului conform tratatului abordează interpretarea drepturilor şi obligaţiilor care decurg din tratat. Principiile referitoare la supremaţia, uniformitatea şi eficacitatea legislaţiei UE nu sunt încălcate de soluţionarea diferendelor privind interpretarea tratatului (dintre România și Suedia-n.r.) de către un tribunal arbitrar".

Cu alte cuvinte, CE nu are jurisdicţie de a se pronunţa asupra Tratatului Bilateral şi nici asupra hotărârii arbitrare a ICSID care este obligatorie atât pentru Statul Român, cât și pentru cele peste 150 de state semnatare ale Convenției ICSID.

 

O chestiune de timp

În cele din urmă hotărârea ICSID prin care Statul Român este obligat la plata despăgubirilor va fi pusă în aplicare, fiind doar o chestiune de timp. Statul Român riscă să iasă foarte rău din toată această dispută, trebuind să achite despăgubirile plus dobânda aferentă și vom fi, din nou, într-un caz de plată a greșelilor funcționarilor publici şi a clasei politice. Dacă investitorii nu vor reuși să obțină banii în România, vor executa România pe terioriul unuia din cele peste 150 de state care, într-o majoritate covârșitoare, sunt în afara granițelor Uniunii Europene. Or, plata făcută investitorilor de către un stat extra-comunitar nu poate constitui un ajutor de stat deoarece statului respectiv nu îi sunt opozabile reglementările europene referitoare la ajutoarele de stat. Din nefericire, astfel de variante produc costuri suplimentare în sarcina Românei și un consum imens de timp, energie și bani din partea investitorilor.

Iată însă că poziţia oficială a Suediei în acest litigiu confirmă faptul că decizia Comisiei Europene poate fi anulată la Curtea Europeană de Justiție a Uniunii Europene, demers juridic care a şi început. Acest lucru va însemna că hotărârea arbitrală ICSID va trebui executată de către România. Cine va răspunde în acel caz pentru zecile de milioane de euro dobândă care curg în baza hotărârii ICSID? În buna tradiţie românească, decidenţii politici vor adopta poziţia struţului, dar de plătit vor plăti contribuabilii români, adică noi toţi, pentru greşelile lor.

 

Acordul între Guvernul României şi Guvernul Regatului Suediei privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor din 29.05.2002

Guvernul României şi Guvernul Regatului Suediei, denumite în cele ce urmează părţi contractante, dorind să intensifice cooperarea economică în avantajul reciproc al ambelor state şi să menţină condiţii juste şi echitabile pentru investiţiile investitorilor unei părţi contractante pe teritoriul celeilalte părţi contractante,

recunoscând că promovarea şi protejarea acestor investiţii favorizează extinderea relaţiilor economice dintre cele două părţi contractante şi stimulează iniţiativele de investire,

au convenit cele ce urmează:

 

ARTICOLUL 1

Definiţii

În sensul prezentului acord:

1.  investiţie va însemna orice fel de activ, deţinut sau controlat, investit direct sau indirect de un investitor al unei părţi contractante pe teritoriul celeilalte părţi contractante, cu condiţia ca investiţia să fi fost efectuată în concordanţă cu legile şi reglementările legale ale celeilalte părţi contractante, şi va include în special, dar nu exclusiv:

a)  drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile, precum şi alte drepturi reale, cum ar fi: ipoteca, dreptul de retenţie, gajul, uzufructul şi drepturi similare;

b)  acţiuni, obligaţiuni şi alte forme de participare la societăţi comerciale;

c)  drepturi de creanţă şi alte drepturi referitoare la orice prestaţie care are o valoare economică;

d)  drepturi de proprietate intelectuală, procese tehnice, nume comerciale, know-how, fond comercial şi alte drepturi similare;

e)  concesiuni de afaceri acordate prin lege, hotărâri administrative sau pe bază de contract, inclusiv concesiuni privind prospectarea, cultivarea, extracţia sau exploatarea resurselor naturale; şi

f)  bunuri care, pe baza unui acord de leasing, sunt puse la dispoziţie unui utilizator pe teritoriul unei părţi contractante de către un locator care este un investitor al celeilalte părţi contractante.

O schimbare a formei în care sunt investite activele nu afectează caracterul lor de investiţii;

2.  investitor va însemna:

a)  orice persoană fizică care este cetăţean al unei părţi contractante, în conformitate cu legile sale;

b)  persoane juridice, incluzând societăţi comerciale, corporaţii, asociaţii de afaceri şi alte organizaţii, care sunt constituite sau altfel organizate, în mod corespunzător, în conformitate cu legislaţia unei părţi contractante, şi care îşi au sediul pe teritoriul aceleiaşi părţi contractante; şi

c)  persoane juridice, indiferent unde sunt situate, care sunt controlate efectiv de către cetăţenii unei părţi contractante sau de către persoane juridice care îşi au sediul pe teritoriul acelei părţi contractante;

3.  venituri vor însemna sumele produse de o investiţie şi includ, în special, dar nu exclusiv, profituri, dividende, dobândă, câştiguri de capital, redevenţe sau onorarii;

4.  teritoriu va însemna:

-  în ceea ce priveşte România, teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită jurisdicţia, respectiv drepturile suverane, în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional;

-  în ceea ce priveşte Regatul Suediei, teritoriul Regatului Suediei, precum şi zona economică exclusivă, fundul mării şi subsolul, asupra cărora îşi exercită drepturi suverane sau jurisdicţie, în concordanţă cu dreptul internaţional.

 

ARTICOLUL 2

Promovarea şi protejarea investiţiilor

1.  Fiecare parte contractantă va promova, potrivit politicii sale generale în domeniul investiţiilor străine, investiţiile efectuate pe teritoriul său de către investitorii celeilalte părţi contractante şi va admite aceste investiţii în conformitate cu legislaţia sa.

2.  Potrivit legilor şi reglementărilor legale referitoare la intrarea şi sejurul străinilor, persoanelor care lucrează pentru un investitor al unei părţi contractante, precum şi membrilor familiilor lor li se va permite să intre, să rămână sau să părăsească teritoriul celeilalte părţi contractante în scopul îndeplinirii activităţilor asociate investiţiilor de pe teritoriul ultimei părţi contractante.

3.  Fiecare parte contractantă va asigura întotdeauna un tratament just şi echitabil investiţiilor investitorilor celeilalte părţi contractante şi nu va afecta, prin măsuri nerezonabile sau discriminatorii, managementul, întreţinerea, folosinţa, posesia sau înstrăinarea acestora, precum şi achiziţionarea de bunuri şi servicii sau vânzarea producţiei acestora.

4.  Investiţiile efectuate, în conformitate cu legile şi reglementările legale ale părţii contractante pe teritoriul căreia acestea sunt făcute, beneficiază de deplina protecţie a prezentului acord şi, în nici o situaţie, o parte contractantă nu va acorda un tratament mai puţin favorabil decât cel cerut de dreptul internaţional. Fiecare parte contractantă va respecta orice obligaţie pe care şi-a asumat-o faţă de un investitor al celeilalte părţi contractante cu privire la investiţia sa.

5.  Veniturile reinvestite, provenite dintr-o investiţie, vor beneficia de acelaşi tratament şi de aceeaşi protecţie acordate unei investiţii.

 

ARTICOLUL 3

Tratamentul naţional şi al naţiunii celei mai favorizate pentru investiţii

1.  Fiecare parte contractantă va aplica investiţiilor efectuate pe teritoriul său de către investitori ai celeilalte părţi contractante un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat investiţiilor efectuate de propriii investitori sau de investitorii unui stat terţ, oricare este mai favorabil pentru investitor.

2.  Prevederile prezentului acord, referitoare la acordarea tratamentului naţiunii celei mai favorizate, nu vor fi interpretate ca obligaţie a unei părţi contractante de a extinde asupra investitorilor şi investiţiilor celeilalte părţi contractante avantajele rezultate din orice uniune vamală sau economică existentă ori viitoare, zonă de comerţ liber sau altă înţelegere internaţională similară la care oricare dintre părţile contractante este sau poate deveni parte.

3.  Prevederile alin. 1 nu vor fi interpretate ca obligaţie a unei părţi contractante de a extinde asupra investitorilor celeilalte părţi contractante beneficiul oricărui tratament, preferinţă sau privilegiu care rezultă din orice acord sau înţelegere internaţională referitoare, în întregime sau parţial, la impunere sau din legislaţia internă referitoare, în întregime sau parţial, la impunere.

 

ARTICOLUL 4

Expropriere şi despăgubire

1.  Investiţiile efectuate de investitorii unei părţi contractante pe teritoriul celeilalte părţi contractante nu vor fi expropriate, naţionalizate sau supuse, direct ori indirect, altor măsuri având efect similar (denumite în cele ce urmează expropriere), cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)  măsurile sunt luate în interes public şi pe baza unei proceduri legale;

b)  măsurile nu sunt discriminatorii; şi

c)  măsurile sunt însoţite de dispoziţii privind plata unei despăgubiri prompte, adecvate şi efective, care va fi transferabilă fără întârziere într-o valută liber convertibilă.

 

2.  Această despăgubire va corespunde valorii reale de piaţă a investiţiei expropriate din momentul imediat înaintea exproprierii sau înainte ca exproprierea iminentă să devină cunoscută, astfel încât să afecteze valoarea investiţiei (denumită în continuare data evaluării).

Respectiva valoare reală de piaţă, la cererea investitorului, va fi exprimată într-o valută liber convertibilă pe baza cursului de schimb existent pe piaţă pentru acea valută la data evaluării. Despăgubirea va include, de asemenea, dobânda la rata comercială existentă pe piaţă, stabilită de la data exproprierii până la data plăţii.

3.  Prevederile alin. 1 şi 2 se vor aplica, de asemenea, veniturilor rezultate dintr-o investiţie, precum şi, în eventualitatea lichidării, sumelor provenite din lichidare.

4.  Investitorilor oricărei părţi contractante, care suferă pierderi ale investiţiilor lor de pe teritoriul celeilalte părţi contractante din cauza războiului sau altui conflict armat, unei stări naţionale de urgenţă, revoltei, insurecţiei sau răscoalei, li se va acorda, în ceea ce priveşte restituirea, indemnizaţia, despăgubirea sau altă modalitate de soluţionare, un tratament care nu este mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor investitori sau investitorilor oricărui stat terţ. Plăţile rezultate vor fi liber transferabile, fără întârziere, într-o valută liber convertibilă.

 

ARTICOLUL 5

Transferuri

1.  Fiecare parte contractantă va permite, fără întârziere, transferul într-o valută liber convertibilă al plăţilor legate de o investiţie, cum ar fi:

a)  veniturile;

b)  sumele rezultate din vânzarea totală sau parţială ori lichidarea oricărei investiţii a unui investitor al celeilalte părţi contractante;

c)  fondurile pentru rambursarea împrumuturilor; şi

d)  câştigurile persoanelor care nu sunt cetăţenii săi, cărora li s-a permis să lucreze în legătură cu o investiţie pe teritoriul său, şi alte sume destinate acoperirii cheltuielilor privind managementul investiţiei.

2.  Orice transfer la care se referă prezentul acord va fi efectuat la cursul de schimb al pieţei, existent în ziua transferului, pentru tranzacţii la vedere în valuta în care se va face transferul. În absenţa unei pieţe valutare, cursul de schimb utilizat va fi fie cel mai recent curs aplicat investiţiilor interne, fie cel mai recent curs de schimb pentru convertirea valutelor în D.S.T., oricare este mai favorabil pentru investitor.

 

ARTICOLUL 6

Subrogare

Dacă o parte contractantă sau agenţia desemnată de ea face o plată către oricare dintre investitorii săi, pe baza unei garanţii pe care a acordat-o cu privire la o investiţie de pe teritoriul celeilalte părţi contractante, această din urmă parte contractantă va recunoaşte, fără a prejudicia drepturile primei părţi contractante, în baza art. 8, transferul oricărui drept sau titlu al acestui investitor către prima parte contractantă sau agenţia desemnată de către aceasta şi subrogarea primei părţi contractante sau a agenţiei desemnate de ea în orice astfel de drept.

 

ARTICOLUL 7

Diferende între un investitor şi o parte contractantă

1.  Orice diferend privind o investiţie între un investitor al unei părţi contractante şi cealaltă parte contractantă va fi soluţionat, pe cât posibil, pe cale amiabilă.

2.  Dacă un asemenea diferend nu poate fi soluţionat în termen de 3 luni de la data la care diferendul a fost prezentat de investitor printr-o notificare scrisă părţii contractante, fiecare parte contractantă consimte prin aceasta să supună diferendul spre soluţionare arbitrajului internaţional, la alegerea investitorului, fie:

(i)  Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (ICSID) pentru soluţionarea prin conciliere sau arbitraj în conformitate cu Convenţia de la Washington din 18 martie 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state (Convenţia de la Washington); fie

(ii)  unui tribunal ad-hoc constituit în conformitate cu Regulamentul de arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional (UNCITRAL). Autoritatea desemnată în conformitate cu regulamentul menţionat va fi secretarul general al ICSID.

Dacă părţile la un astfel de diferend au opinii diferite asupra celei mai adecvate metode de soluţionare, respectiv concilierea sau arbitrajul, investitorul va avea dreptul de a alege.

3.  În sensul prezentului articol şi al art. 25(2)(b) din Convenţia de la Washington, orice persoană juridică care se constituie în conformitate cu legislaţia unei părţi contractante şi care, înainte de apariţia unui diferend, este controlată de către un investitor al celeilalte părţi contractante va fi tratată ca o persoană juridică a celeilalte părţi contractante.

4.  Orice arbitraj va avea loc într-un stat care este parte a Convenţiei Naţiunilor Unite pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată la New York la 10 iunie 1958 (Convenţia de la New York).

5.  Consimţământul dat de fiecare parte contractantă potrivit alin. 2 şi supunerea diferendului de către un investitor arbitrajului vor constitui consimţământul scris şi acordul scris pentru arbitraj, în sensul convenţiilor de la Washington şi New York şi al UNCITRAL.

6.  Nici o prevedere din prezentul articol nu va împiedica un investitor al unei părţi contractante să supună un diferend privind o investiţie instanţei judecătoreşti competente din cealaltă parte contractantă pe teritoriul căreia s-a efectuat investiţia.

7.  În orice procedură care implică un diferend privind o investiţie o parte contractantă nu va susţine, ca apărare, drept de compensare sau pentru nici un alt motiv, faptul că s-a primit o indemnizaţie ori o altă despăgubire pentru toate sau o parte a pretinselor daune ca urmare a unui contract de asigurare ori de garantare, dar partea contractantă poate solicita dovada că partea compensatoare este de acord ca investitorul să îşi exercite dreptul de revendicare a despăgubirii.

 

ARTICOLUL 8

Diferende între părţile contractante

1.  Orice diferend între părţile contractante referitor la interpretarea sau aplicarea prezentului acord va fi soluţionat, pe cât posibil, prin negocieri între cele două părţi contractante.

2.  Dacă diferendul nu poate fi astfel soluţionat în termen de 6 luni de la data la care negocierile au fost solicitate de oricare parte contractantă, acesta va fi supus, la cererea oricărei părţi contractante, unui tribunal arbitral.

3.  Tribunalul arbitral va fi constituit de la caz la caz, fiecare parte contractantă numind un membru. Cei doi membri vor desemna, de comun acord, un cetăţean al unui stat terţ ca preşedinte al respectivului tribunal arbitral, acesta urmând a fi numit de cele două părţi contractante. Membrii vor fi numiţi în termen de două luni, iar preşedintele în termen de 4 luni de la data la care fiecare parte contractantă a informat cealaltă parte contractantă despre dorinţa sa de a supune diferendul unui tribunal arbitral.

4.  În cazul în care termenele limită la care se face referire în alin. 3 nu au fost respectate, în absenţa unei alte înţelegeri în acest sens, oricare parte contractantă poate invita preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie să facă numirile necesare.

5.  Dacă preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie este împiedicat să îşi exercite funcţia prevăzută la alin. 4 sau dacă este cetăţean al vreunei părţi contractante, vicepreşedintele va fi invitat să facă numirile necesare. Dacă vicepreşedintele este împiedicat să îşi exercite funcţia respectivă sau dacă este cetăţean al vreunei părţi contractante, membrul Curţii Internaţionale de Justiţie cu cea mai înaltă funcţie, care nu este împiedicat să o facă sau nu este cetăţean al vreunei părţi contractante, va fi invitat să facă numirile necesare.

6.  Tribunalul arbitral va adopta hotărârea cu majoritate de voturi, aceasta fiind definitivă şi obligatorie pentru părţile contractante. Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile membrului numit de acea parte contractantă, precum şi cheltuielile reprezentării sale în procedurile arbitrale; cheltuielile preşedintelui, precum şi orice alte cheltuieli vor fi suportate în părţi egale de către cele două părţi contractante. Tribunalul arbitral poate totuşi, prin hotărârea sa, să dispună ca o proporţie mai mare a cheltuielilor să fie suportată de către una dintre părţile contractante. În toate celelalte privinţe procedura tribunalului arbitral va fi determinată de tribunal.

 

ARTICOLUL 9

Aplicarea acordului

1.  Prezentul acord se va aplica tuturor investiţiilor efectuate înainte sau după intrarea sa în vigoare, dar nu se va aplica nici unui diferend privind o investiţie care a apărut sau oricărei pretenţii privind o investiţie care s-a stabilit înainte de intrarea sa în vigoare.

2.  Prezentul acord nu va restrânge în nici un fel drepturile şi beneficiile de care se bucură un investitor al unei părţi contractante pe teritoriul celeilalte părţi contractante conform legislaţiei naţionale a acesteia sau dreptului internaţional.

 

ARTICOLUL 10

Intrare în vigoare. Durată şi expirare

1.  Părţile contractante îşi vor notifica reciproc îndeplinirea procedurilor constituţionale necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului acord. Acordul va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare datei de primire a ultimei notificări.

2.  Prezentul acord va rămâne în vigoare o perioadă de 20 de ani. Ulterior el va rămâne în vigoare până la expirarea a 12 luni de la data la care oricare parte contractantă notifică în scris celeilalte părţi contractante hotărârea sa de denunţare a acordului.

3.  În ceea ce priveşte investiţiile efectuate anterior datei la care notificarea de denunţare a prezentului acord devine efectivă, prevederile art. 1-9 vor rămâne în vigoare pentru încă o perioadă de 20 de ani de la acea dată.

Drept care subsemnaţii, pe deplin autorizaţi în acest scop, am semnat prezentul acord.

Semnat la Stockholm la 29 mai 2002 în două exemplare originale, în limbile română, suedeză şi engleză, toate cele trei texte fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare textul în limba engleză va prevala.

 

Pentru Guvernul României,

Dan Ioan Popescu, ministrul industriei şi resurselor

 

Pentru Guvernul Regatului Suediei,

Leif Pagrotsky, ministrul comerţului