Ca orice articol de îmbrăcăminte, pălăriile de bărbaţi sau de dame suferă, pe parcursul folosirii, o oarecare deteriorare. Toate aceste inconveniente se repară la ateliere specializate pentru a le prelungi durata de folosinţă. Cu acest scop, în Oradea, erau mai multe ateliere de reparat şi chiar de confecţionat pălării din material de postav sau din alte materiale impermeabile. Acum, aceste ateliere au dispărut din lipsa clientelei? Zilele trecute, un trecător s-a interesat unde ar putea găsi un pălărier în acest oraş? Răspunsul a venit de la cineva mai în vârstă, şi anume, că au fost astfel de ateliere de reparat, aranjat, călcat şi spălat pălării pe str. Breiner Bela, aproape de Casa de Modă, un altul a existat spre Casa de Cultură. Şi tot din amintiri se spune că a fost un pălărier şi pe str. Avram Iancu. Toate acestea nu mai sunt la ora actuală, dar nici altele. Cetăţeanul de rând sau doamnele mergeau la pălărier cu încredere, iar după câteva zile avea pălăria făcută ca nouă. Din păcate, o astfel de meserie foarte necesară nu a durat, pentru că tinerii nu s-au mai specializat să ducă tradiţia mai departe. Au existat şcoli profesionale şi de ucenici unde se învăţa, printre altele, şi meseria de pălărier. Acum, această meserie este pe cale de dispariţie. Când te gândeşti că sunt în Oradea şcoli speciale, unde copiii cu handicap ar putea învăţa această meserie, care nu cere eforturi fizice, ci perspicacitate, dar nu sunt orientaţi spre ea. O zicală din bătrâni spune că "fiecare salută cu pălăria pe care o poartă". Pe lângă alte subînţelesuri ale zicalei, se poate deduce că, în lipsă de pălărieri, se poartă pălăriile aşa cum sunt, mai mototolite, mai şifonate sau mai strâmte, dacă nu sunt cine să le tragă pe calapodul de lărgire şi să le ?netezească? cu călcătorul. Încă mai trăiesc în Oradea pălărieri dar, din păcate, nu sunt amatori care să se iniţieze în tainele acestei meserii. Oare ce se va întâmpla când moda pălăriilor va reveni din nou în prim-plan?