Adevărul, undeva între tampoanele vagoanelor? Dacă nu ar exista nişte vagoane de marfă în tranzit, care staţionează printre bălăriile liniilor de cale ferată secundare, clădirea principală şi anexele staţiei CFR Oradea Vest, aşa numita Gară de Vest, ar putea fi confundate cu nişte magherniţe părăsite. Sala de aşteptare, care ar trebui să fie cel puţin un refugiu pentru călători, arată într-o stare jalnică, în prezent fiind adăpost doar pentru oamenii străzii şi, uneori, dormitor pentru boschetari. Ochiurile de sticlă ale uşii de la intrare în sala de aşteptare sunt sparte, ferestrele clădirii, de asemenea, prefăcute ţăndări, casa de bilete devastată, fără nici un mobilier. Doar o singură bancă de ciment mai aminteşte că aici, cândva, a fost sală de aşteptare... Din cauza stării actuale a sălii de aşteptare, călătorii sunt nevoiţi să aştepte trenul afară, pe peron, indiferent de vremea bună sau rea, pentru ei uşa sălii de aşteptare fiind zăvorâtă cu un lacăt. Prezenţa noastră la locul cu pricina a pus în încurcătură conducerea Staţiei CFR Oradea, care cu greu a găsit scuze şi vinovaţi pentru starea jalnică a spaţiilor de care ar trebui să răspundă. "Cei care distrug încăperile sunt călătorii, iar noi nu mai avem ce face, am încercat să închidem sala pe timp de noapte, dar degeaba" susţine Dorin Costea, şef staţie infrastructură, care a mai precizat că postul casierei a fost desfiinţat datorită faptului că vânzările erau foarte mici, călătorii urmând să-şi procure bilete direct de la controlorii din tren. Cu toate acestea, spre deosebire de Vest, în staţia CFR Oradea Est, deşi nici aici vânzările de bilete nu rup "norma", aspectul gării şi al sălii de aşteptare arată mână de gospodar. "Faţă de anii trecuţi traficul nu mai este aşa intens, călătorii apelând probabil la alte mijloace de transport, mai eficiente" ne-a declarat Ovidiu Puşcaşiu, inginer infrastructură la Gara de Est. Iată de ce se pune următoarea întrebare: de ce în Velenţa se poate, iar în Ioşia ba? Suntem curioşi să aflăm punctul de vedere al Regionalei şi, desigur, al Ministerului Transporturilor.