„Iniţiativa” udemeriştilor din Consiliul Local a stârnit spiritele multor cititori ai ziarului nostru, care ne-au sunat la redacţie. Sunt luări de poziţie ale unor cetăţeni oneşti, care vor să apere istoria şi identitatea unui municipiu locuit în majoritate de români. Etnicii maghiari, care reprezintă doar 28 la sută din populaţia Oradiei, sunt prea mici pentru un „război” atât de mare... Propunerea consilierilor UDMR de a schimba denumirea Piaţa Unirii în Szent Laszlo este de o impertinenţă crasă, o sfidare la adresa celor peste 200.000 de locuitori ai municipiului Oradea, inclusiv a majorităţii etnicilor maghiari care doresc o bună conveţuire cu românii, alături de care mănâncă aceeaşi pâine albă şi care nu împărtăşesc în totalitate ideile bilingve ale celor care se erijează în reprezentanţi ai maghiarimii orădene. Analizând această propunere cu mai multă atenţie, deducem cu uşurinţă faptul că udemeriştii au cerut mult pentru a obţine puţin, adică exact ceea ce îşi şi doreau de altfel. Convinşi că nu vor obţine schimbarea denumirii Pieţei Unirii în Szent Laszlo, au mai cerut, printre altele, inscripţionarea bilingvă a a tuturor străzilor municipiului. Adică, vezi doamne, ungurul nu înţelege denumirea „str. Sofiei”, ci mai trebuie ataşat şi un cuvânt unguresc, adică „str. Sofiei utca”. Bucuroşi că au scăpat de pretenţiile UDMR privind schimbarea denumirii Pieţei Unirii, consilierii au votat, în final, ataşarea denumirii de „utca” pe toate plăcuţele şi inscripţii bilingve pentru bulevarde, pieţe, parcuri, poduri etc., fapt ce contravine Legii Administraţiei Publice Locale care prevede doar inscripţionarea bilingvă a denumirii localităţilor şi a instituţiilor publice. Dar cum legea în cauză nu le interzice alte iniţiative, udemeriştii au ştiut să speculeze acest lucru, chiar cu riscul de a sfida patriotismul populaţiei majoritare româneşti. Sunt gesturi care nu îşi aveau rostul sau poate are cineva interesul să tulbure apele politicii, acum când ne mai despart câteva luni până la aderarea la Uniunea Europeană. Din păcate, în loc să cheltuim banii publici pentru infrastructură, îi vom cheltui pe plăcuţele bilingve, sutele de mii de lei noi fiind, de fapt, plata unor orgolii ale consilierilor maghiari. Orice argument adus de către ceilalţi consilieri din Alianţa portocalie şi a celor din opoziţie nu a contat pentru udemeriştii hotărâţi să nu piardă mingea care se afla în terenul lor. Iată, în urma unui calcul simplu, care va fi efortul bugetului local pentru această tâmpenie a unor consilieri care vor să se afle în treabă: la cele 757 de străzi vor fi montate 4 tăbliţe (câte două la fiecare capăt de stradă, dreapta şi stânga), în total, 3028 de tăbliţe. Acestea, înmulţite cu suma de 280.000 lei, costul unei tăbliţe, rezultă suma totală de 847.840.000 lei vechi. Dacă mai adăugăm şi celelalte tăbliţe bilingve pentru denumirile de piaţă, bulevard, parc etc., vom depăşi suma de un miliard de lei vechi! Acest capriciu al udemeriştilor va fi suportat financiar de către contribuabilii orădeni, adică din buzunarul nostru, al fiecăruia. Poate ar f mai bine să suporte costul acestui demers chiar UDMR sau guvernul ungar, că doar n-ar fi pentru prima dată când ar aloca forinţi pentru chestiuni discutate inclusiv în spatele uşilor închise.