"Nicăieri nu-i ca acasă!" Această bine-cunoscută zicală românească exprimă un sentiment care astăzi pare complet demodat. Neîncetatele conflicte de familie transformă nenumărate cămine în adevărate câmpuri de bătălie. Consideri că părinţii tăi sunt dificili, absurzi, abuzând adeseori de autoritatea lor? Stai calm. Răzvrătirea nu rezolvă nimic şi nici o atitudine plină de ură. Acordându-le acelaşi respect care ai dori să ţi se acorde, eviţi nenumărate conflicte şi reuşeşti astfel să conturezi o relaţie bazată pe prietenie şi respect în familia ta. Când unul dintre părinţi se recăsătoreşte, în sufletul tău se nasc sentimente de mânie, nesiguranţă şi gelozie, dar pentru a duce o viaţă cât mai fericită, primeşte sfatul meu: acceptă situaţia, supune-te, suportă şi, până la urmă, amărăciunea, tulburarea şi durerea pe care le-ai simţit la început se vor atenua. De ce să rişti relaţia cu părinţii tăi din egoism? Te simţi singur. Vrei să te împrieteneşti cu colegii sau cu alţi tineri, dar nu poţi. Te simţi inutil. Încearcă să acţionezi, să gândeşti pozitiv şi să simulezi o atare sociabilitate şi comunicativitate. Când unii tineri din jurul tău sunt înclinaţi în a profera insulte la adresa ta, cel mai bun mod de a le răspunde este ori să-i tratezi cu indiferenţă, ori să iei treaba ca o glumă bună. Dar tu ştii că toată hărţuirea asta, tachinarea şi insultele ţin de un alt conflict, conflictul de dinăuntrul generaţiei, pornit din invidie şi intoleranţă, şi atunci nu mai contează atât de mult. Alte ingrediente ale discordiei de "dinăuntru": batjocorirea?şi "profanarea" părinţilor. Dar când vine vorba de părinţi, uiţi de orice conflict ai fi avut cu ei şi aperi onoarea familiei. Absolut firesc. Totuşi, cum să pui capăt hărţuirii dintre membrii aceluiaşi clan: generaţia ta? Evident, nu laşi garda jos. Nu permiţi să te laşi demoralizat de gura rea a colegilor şi răspunzi răutăţii prin bunătate. Abţine-te să torni gaz peste focul disputelor şi cu timpul, probabil, că acei colegi "binevoitori" se vor sătura să te facă ţinta batjocorii lor, fiindcă atunci "când nu mai sunt lemne, focul se stinge".