Realităţi ignorate, dar grave Eroziunea solului este un fenomen natural, admiţându-se pierderi de sol de 4-6 tone/hectar/an. Cercetările efectuate în Bihor de către Iuliu Colibaş, Maria Colibaş, Gheorghe Ciobanu, Ilie Mihuţ şi Cornel Domuţa, în perioada 1972-2004, arată că, de cele mai multe ori, pierderile de sol au depăşit cu mult această limită, ajungându-se şi la valori de 40-50 de ori mai mari, în funcţie de panta versantului. Cele mai mari pierderi de sol şi implicit de elemente nutritive s-au înregistrat pe terenurile în pantă cultivate cu plante prăşitoare (porumb, floarea-soarelui etc.) semănate din deal în vale. Ca urmare, producţiile obţinute la culturile semănate în acest mod au fost cu 10-45% mai mici decât producţiile obţinute la culturile semănate pe direcţia curbelor de nivel. Dar pagubele nu constau numai în pierderile de producţie. Ele sunt mult mai mari şi mai complexe: fertilitatea solului se degradează cu fiecare an, dealurile devin sau vor deveni sterpe, în râuri sunt spălate cantităţi mari de sol fertil, inundaţiile sunt mai frecvente în zonele cu eroziune, secetele se instalează mai repede în zonele înalte ale versanţilor; când eroziunea avansează se formează ogaşe care împiedică executarea lucrărilor agricole. De cele mai multe ori, în actuala configuraţie, lăţimea prea mică a parcelelor de pe terenurile în pantă nu permite executarea lucrărilor pe direcţia curbelor de nivel. Ideal ar fi ca dealurile parcelate acum din deal în vale să fie lucrate pe direcţia curbelor de nivel; pentru aceasta ar trebui ca proprietarii terenurilor respective să se asocieze. Până când vom ajunge la soluţia ideală, recomandăm proprietarilor care au terenuri şi la ?şes? să nu cultive prăşitoare pe terenurile în pantă, să mărească ponderea în asolament pentru culturile semănate în rânduri dese sau să le înierbeze. Dacă nu există alte soluţii şi trebuie amplasate prăşitoare şi pe terenurile în pantă, e mai bine ca acestea să fie semănate doar pe jumătatea de jos, iar jumătatea dinspre vârf să fie înierbată. Acolo unde există posibilitatea lucrării terenului pe direcţia curbelor de nivel, executarea lucrărilor agricole din deal în vale este o mare greşeală. De asemenea, pe aceste terenuri trebuie dată o pondere mai mare culturilor semănate în rânduri dese (grâu, ovăz, secară) şi mai ales leguminoaselor perene (ghizdeiul, trifoiul - pe solurile acide, sparceta - pe solurile formate pe marne, în depresiunea Beiuşului). Pe terenurile în pantă din Bihor, producţiile mici nu sunt o fatalitate, iar acest lucru este demonstrat de rezultatele cercetărilor obţinute de Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Oradea, cercetări realizate pe parcursul a mai bine de 30 de ani, în diferite localităţi bihorene. Consider un succes al acestor cercetări, întrucât, în 1999, la prima licitaţie de proiecte de cercetare din România din cadrul programului naţional Relansin, autorul acestui articol a câştigat finanţare pentru proiectul: ?Cercetări pentru stabilirea unui sistem de agricultură durabilă adaptat terenurilor arabile erodate, neamenajabile şi amenajabile antierozional din Bihor?. Rezultatele tuturor cercetărilor arată că se pot obţine producţii mari şi economice şi pe terenurile în pantă, dacă se aplică o agrotehnică adecvată, bazată pe folosirea asolamentelor ameliorative (cu leguminoase perene), a amendamentelor, gunoiului de grajd, îngrăşămintelor verzi, îngrăşămintelor chimice în doze optime (şi nu cu dozele insignifiante de acum), combaterea bolilor şi buruienilor, folosirea seminţelor de bună calitate.