Strălucirea şi faima celui mai renumit cabaret din Oradea de la începutul secolului s-a stins o dată cu trecerea timpului, locul în care odinioară pe aici se perinda protipendada de pe malul Crişului Repede a devenit o sală goală de cinema. Cinematograful "Libertatea", a cărui denumire, prin anii patruzeci, era "Puşkin", iar înainte de Revoluţie - "Oradea", a pierdut războiul cu televizorul şi cu casetele video, dar mai ales cu CD-urile pirat care pot fi vizionate chiar înainte de lansarea oficială a filmului. Dezinteresul manifestat de către cetăţeni faţă de filme a dus la scăderea numărului de încasări, azi, ajungându-se ca cinematografele orădene să nu se mai poată întreţine doar prin aceste încasări. Una dintre marile pierderi s-a înregistrat în comunităţile rurale, când s-a renunţat la ideea rulării filmelor în căminele culturale. Din 1990, numărul spectatorilor a scăzut într-un ritm alarmant, 60% dintre ei preferând alte forme de petrecere a timpului liber. Dacă în alte centre, cum ar fi Timişoara şi Cluj-Napoca, numărul spectatorilor nu a înregistrat o scăderea atât de spectaculoasă, în Oradea, media spectatorilor, care lunar trec pragul cinematografelor, a ajuns în cele mai fericite cazuri la 1000. Situaţia în teritoriu estă însă şi mai dramatică, doar două săli de cinema mai există la Salonta şi Beiuş, care funcţionează de vineri până duminică, organizându-se câte trei spectacole pe zi. Dacă în zilele în care sunt prezentate filme, sala este goală, nu acelaşi lucru putem afirma, atunci când aici se organizează discotecă. Filmele cu bătăi, în topul preferinţelor Chiar dacă costurile făcute cu un spectacol sunt mari, potrivit normativelor în vigoare, filmul trebuie să fie rulat în condiţiile în care sunt doar doi spectatori interesaţi de film. Nici măcar preţurile nu mai par atractive, un bilet la Cinema "Libertatea" sala A, este 40.000 lei şi 35.000 de lei marţi, iar la sala B, 30.000 lei şi 25.000 lei, miercuri. Lipsa de preocupare a orădenilor faţă de sălile de cinematograf se poate explica, poate, prin premierele care sunt rulate aici doar după două-trei săptămâni de la derularea lor în alte săli. Premierele sunt prezentate mai întâi în cele patru centre existente în ţară şi numai după aceasta copiile filmelor respective ajung în celelalte sucursale, timp în care concurenţa a şi achiziţionat filmul direct de la distribuitor. Mai mult, printre spectatori se înregistrează o înclinaţie mai mare pentru firmele comerciale, gen Terminator şi Matrix, în timp ce filmele de Oscar sunt prea greu de urmărit şi nu stârnesc curiozitatea. Marca Made in USA pare a fi o pecete care se aplică succesului, iar vizionarea filmelor franceze, spaniole şi româneşti este sortită din start eşecului. Privatizarea - "lumina" de la ecranul din sala de cinema Dacă în 2002, filialala RADEF Oradea a pierdut controlul asupra managementului sălilor de cinematograf din Bihor în urma unor jocuri politice în favoarea Aradului, şansa sucursalei noastre mai rămâne transformarea RADEF-ului în companie naţională cu capital de stat. "Există un program de restructurare, urmând ca în anul viitor să se scoată la licitaţie toate sălile de cinema, cu precizarea că destinaţia lor va fi menţinută", ne-a declarat Ionela Maliţa, şef secţie filiala Arad a RADEF România. Poate aceasta va fi şansa acestor locaţii să-şi redobândeasă renumele de odinioară, ţinâd cont că, în ultimii ani, nimeni nu a mai investit nici un leu în tehnologie şi mobilier.