Primăria îşi dă "examenul de capacitate" la Colegiul "Eminescu" Pierderea printre degete a câtorva dintre clădirile în care de ani buni funcţionau instituţii de învăţământ preuniversitar, Liceele Andrei Şaguna" şi "Partenie Cosma" fiind doar câteva dintre acestea, i-a determinat pe reprezentanţii Primăriei Oradea să se implice mai mult în cererile de restituire în natură venite din partea unor culte religioase. Mai ales că, în prezent, Oradea este la un pas de a rămâne fără un alt spaţiu important, şi anume imobilul care găzduieşte Colegiul Naţional "Mihai Eminescu", revendicat de Ordinul Premonstratens. Dacă nu Primăria Oradea, atunci cine? Colegiul Naţional "Mihai Eminescu", alături de Clubul Voinţa, cu terenurile şi stadionul din administrare, precum şi de alte două terenuri situate pe str. Piatra Craiului, sunt "râvnite" de reprezentanţii Ordinului Premonstratens din Oradea. Dacă în privinţa celor două terenuri călugării Prepoziturii au obţinut titluri de propietate destul de facil, în cazul celorlalte două obiective se pare că lucrurile nu vor fi atât de simple pe cât părea, mai ales datorită ecourilor pe care aceste revendicări le-au avut în mass-media locală şi chiar centrală. Ecouri care i-au determinat, pesemne, şi pe reprezentanţii Primăriei Oradea să iasă din starea de pasivitate pe care au afişat-o până acum şi să facă demersuri pentru salvarea clădirii unde funcţionează unul dintre cele mai prestigioase licee orădene. "Practic, ne-am depăşit atribuţiile. Din punct de vedere legal, nouă ne revine doar obligaţia de a comunica situaţia juridică a imobilului respectiv", afirma, cu seninătate, Marcel Boloş, directorul executiv al Direcţiei de Patrimoniu, ca şi cum ar fi de datoria altor administraţii publice locale să depună diligenţe pentru menţinerea acestor clădiri în domeniul public al municipiului Oradea. Un imobil construit din Fondul de Studii În memoriul ce urmează a fi adresat în aceste zile Comisiei Speciale de Retrocedare a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, Direcţia de Patrimoniu a evidenţiat considerentele de natură juridică, dar şi cele socio-economice pentru care cererea Ordinului Premonstratens ar trebui respinsă ca neîntemeiată. Astfel, într-o primă fază, se arată că, în baza sentinţei civile nr. 248 din 20 noiembrie 1928 a Tribunalului Bihor, ordinul respectiv şi-a pierdut personalitatea juridică pe teritoriul României. Apoi, în baza încheierii de carte funciară nr. 3462/1937, dată de Judecătoria Oradea, este restabilită proprietatea Statului Român, ca succesorul de drept al tuturor bunurilor publice, mobile sau imobile, aflate în teritoriile alipite în baza Tratatului de pace de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920. "Istoria clădirii arată că aceasta a fost construită cu destinaţia de liceu, de către Împăratul Leopold al II-lea, în anul 1699, şi dată în seama călugărilor iezuiţi, însărcinaţi cu predarea învăţământului. După alungarea iezuiţilor din Ungaria, împărăţia a transmis clădirea în administrarea Ordinului Premonstratens, aduşi la Oradea cu aceeaşi misiune de a preda în învăţământ. În anul 1802, Francisc I dă din nou în administrare şcoala Ordinului Canonic Premonstratens, fără ca aceştia să exercite drept de proprietate asupra edificiului, după ce Iosif al II-lea le-a retras acest drept. De remarcat că imobilul a fost construit pe teritoriul Statului Român, din Fondul pentru Studii, aşa cum rezultă din cele două adrese înaintate de profesorul Onisifor Ghibu către Ministerul Culturii şi Cultelor", se arată în documentul citat. "Proprietari" doar de moment Un alt reper în istoria acestei clădiri este anul 1941, când, după Diktatul de la Viena, Horty Miklos emite ordonanţa nr. 1440, prin care premonstratenşilor li se acordă dreptul de proprietate asupra imobilului. Câţiva ani mai târziu, însă, mai exact în 1945, apare Legea 260 care desfiinţează ordonanţa maghiară, astfel încât dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv a fost restabilit în favoarea Statului Român. În anul 1948, în baza Decretului 176/1948 şi a Decretului 266/1948, are loc, practic, cea de-a doua intabulare a Statului Român, nejustificată, însă, în opinia directorului executiv Marcel Boloş. "Există cel puţin două motive pentru care această intabulare nu se justifică. În primul rând, imobilul nu apare ca naţionalizat, iar în al doilea rând, în baza Legii 260 din 4 aprilie 1945, s-a anulat ordonanţa maghiară nr. 1440 din 1941 şi pe cale de consecinţă Ordinul Premonstratens nu mai avea calitatea de proprietar dobândită în baza Dictatului de la Viena", se mai precizează în memoriu. Un liceu în care învaţă 1.500 de elevi Ca argumente socio-economice, Primăria Oradea menţionează, printre altele, că edificiul, deosebit de important pentru municipiu atât prin construcţia în sine, cât şi prin destinaţia sa, are o valoare estimată de 10 milioane de euro la preţul pieţei. "Destinaţia clădirii ne îndreptăţeşte, de asemenea, să argumentăm lipsa de fundament juridic a unei eventuale decizii de retrocedare, ţinând cont de faptul că în acest edificiu îşi desfăşoară activitatea Colegiul Naţional Mihai Eminescu, unitate de învăţământ cu importante rezultate şi performanţe la nivel local şi naţional. Mai menţionăm că aici îşi susţin activitatea educativă aproximativ 1.500 de elevi şi 120 de cadre didactice", concluzionează Direcţia de Patrimoniu.