Majoritatea tinerilor noştri preferă să celebreze iubirea pe 14 februarie, de Sfântul Valentin, când la noi există ziua lui Dragobete, numit şi Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor, feciorul Babei Dochia, care ne aduce iubirea în suflet în fiecare 24 februarie.

Despre Dragobete se spune că este un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, sau lui Cupidon, al romanilor, ce oficia în cer, la începutul fiecărei primăveri, nunta tuturor animalelor. Cândva, în această zi, fetele şi flăcăii îşi puneau hainele curate de sărbătoare şi porneau cu veselie spre pădure, pentru a culege flori şi a le aşeza la icoane. Mai târziu, le puteau folosi la diferite descântece. La amiază, fetele porneau în fugă spre centrul satului, fugă numită zburătorit, iar fiecare era urmată de băiatul care o îndrăgea. După ce o prindea, o săruta în văzul lumii, sărutare ce simboliza promisiunea că se vor iubi întregul an. De aici şi zicala "Dragobetele sărută fetele!". Fetele nu trebuiau să uite să adune zăpadă pentru tot anul - dacă se spălau cu ea deveneau mai frumoase şi mai drăgăstoase. Totodată, pe 24 februarie, oamenii îşi întrerupeau orice altă muncă pentru a-şi primeni casa, dar nu aveau voie să ţeasă sau să cârpească. De asemenea, dat fiind faptul că originile tradiţiei se regăsesc în ciclul naturii, în această zi nu se sacrifică păsări sau animale. O altă credinţă populară spune că, dacă auzi pupăza de Dragobete, vei fi harnic tot anul şi, dacă plouă, înseamnă că primăvara va veni devreme şi va fi frumoasă.

În această zi trebuie să aveţi grijă să nu fiţi singuri, pentru că este un semn rău, prevestitor de singurătate pe întreg parcursul anului, până la următoarea sărbătoare a dragostei.