În viaţă, întâlneşti oameni de care te apropii cu multă plăcere şi recunoştinţă, munca şi activitatea lor fiind încununată de frumuseţe ca pomul de roade. Aşa l-am cunoscut cu decenii în urmă pe Domnul Ioan Santău, tehnician TCM la fosta întreprindere "Înfrăţirea" din Oradea. L-am vizitat zilele trecute acasă pe actualul pensionar, în comuna sa natală, Girişu de Criş, la nr. 13, o casă frumoasă cu patru camere înzestrată cu cele necesare unei gospodării moderne: canalizare, încălzire centrală proprie, o curte aranjată cu multă pricepere şi gust, autoturism. În grădina casei, legumele, tomatele, cartofii şi viţa de vie, aranjate la linie, îngrijite cu atenţie, încântă privirea. Fără să exagerez, fiecare metru pătrat al grădinii poartă amprenta muncii prestate de gospodarii casei. La cei 64 de ani, Ionică al lui Moani, cum îi spun sătenii, este încă tânăr şi cu dragoste de muncă. La pensie, s-a reîntors în satul natal, nu se plictiseşte, are multă treabă de făcut, iar mâinile sale bătătorite îi trădează activitatea. Câteva mii de trandafiri, ce cuprind 12 soiuri, îţi încântă privirea, cu petale multicolore, răspândind în jur miresme plăcut mirositoare. "În gospodăria mea, îmi spunea Ioan Santău, altoiesc singur trandafirii sălbatici, fac tăierile necesare de primăvară la pomii fructiferi, îi înlocuiesc pe cei uscaţi şi fac lucrările de stropire la timpul optim şi ori de câte ori este necesar. Activitatea de horticultor îmi dă o stare de confort, îmi aduce bucurii şi satisfacţii." Am aflat, ulterior, că, odată ce încep să se coacă ciresele şi căpşunii, până în toamnă, când gutuiul înmiresmează livada, fructele nu lipsesc de pe masa gospodarilor, o parte dintre acestea fiind chiar valorificate. Livada te impresionează prin varietatea de fructe, de la căpşuni, cireşe, vişine până la mere, pere, caise piersici şi chiar nuci. Pasiunea lui pentru cultura pomilor fructiferi, a căpşunelor, trandafirilor şi legumelor este recunoscută şi apreciată de către cei care-l cunosc. Pe parcursul unui an, încă din februarue este solicitat de către săteni şi prieteni să execute tăierile de primăvară, lucrările de altoire, stropire etc. Aşa se face că primăvara îl poţi găsi în multe din livezile din Oradea, Girişu de Criş, Nojorid, Sântandrei, Toboliu etc. A acumulat multe cunoştinţelor în domeniul pomiculturii, este un autodidact, "conectat" la tot ce apare nou în domeniu, oriunde în lume, şi poate prezenta şi argumenta ştinţific şi practic frumuseţea şi "secretul" meseriei, dând exemple despre soiurile pomicole ce se pretează unui anumit sol, lucrările necesare şi, nu în ultimul rând, vorbind despre rolul indispensabil al legumelor şi fructelor pentru viaţa şi sănătatea oamenilor. O bibliotecă, cu sute de volume din literatura română şi universală, cărţi privind cultura pomilor şi sănătatea livezilor, precum şi zeci de volume despre cultura florilor şi legumelor, stă la loc de cinste în casa lui Ionică Santău, pe care cu puţină imaginaţie l-aş putea caracteriza ca un "domn al trandafirilor" de pe Crişul Repede. Un sprijin de nădejde în viaţa de familie îi este soţia, doamna învăţătoare Ana Santău, o femeie cu multe calităţi: o bună şi apreciată învăţătoare, o gospodină harnică şi pricepută, o mamă cu multă dragoste şi dor pentru copiii lor, Ionică şi Ioana, cu rosturi bine definite şi care aduc bucurii părinţilor care-i iubesc atât de mult. Distinsa doamnă Ana Santău este învăţătoare cu gradul didactic I la Şcoala cu clasele I-VIII "Avram Iancu" din Oradea. Multe generaţii de elevi îi datorează respect, stimă şi consideraţie pentru ştiinţa de carte transmisă la cei 36 de ani de activitate pe "ogorul pedagogic" şi cărora le-a insuflat în suflete dragostea de carte, i-a învăţat scrisul, cititul şi socotitul. Am părăsit gospodăria acestei familii într-un amurg de august, derulând pe retina ochilor cele văzute, purtându-le în inima şi sufletul meu respectul şi consideraţia cuvenită pentru realizările lor. M-am convins încă odată că "omul sfinţeşte locul", iar satul a dat întotdeauna oameni harnici şi cu credinţă în Dumnezeu.