Apocalipsa după Maghiar: Universitatea din Oradea a devenit, în ultima vreme, o afacere profitabilă pentru cei care o conduc, taxele studenţeşti mărindu-se de la o zi la alta, fără explicaţiile de rigoare. Şi dacă pentru studenţii "de familie bună" problema nu este una care să dea bătăi de cap, pentru majoritatea celor care dau bani grei pentru a avea parte de învăţătură, este una vitală. Pentru că viaţa de student a ajuns să fie frumoasă atâta vreme cât părinţii au bani să finanţeze cheltuielile odraslelor, studenţii au hotărât să ceară socoteală rectorului pentru creşterea nejustificată a taxelor. Numai că, s-a dovedit încă o dată, interesul pe care îl manifestă conducerea universităţii vizavi de nemulţumirile studenţilor este sublim, dar lipseşte cu desăvârşire... Taxă mărită "după ureche" Majoritatea "învăţăceilor" din sistemul universitar orădean trăiesc într-o incertitudine continuă, datorită nerespectării promisiunilor făcute de conducerea universităţii, neştiind la ce să se mai aştepte. Deşi la începutul primului an de şcoală între studenţi şi instituţia de învăţământ este semnat un contract conform căruia taxa de şcolarizare rămâne aceeaşi pe toată durata studiilor, înţelegerea este uitată repede de către cei care "fac legea", iar taxa este mărită "după ureche", contractul devenind, astfel, insignifiant. Sătui de atâta ignoranţă, hoţie şi batjocoră, studenţilor le-a ajuns cuţitul la os, aşa că au hotărât să ceară lămuriri cu privire la creşterile nejustificate ale taxei. În acest scop, la iniţiativa Asociaţiei Studenţilor Universităţii Oradea (ASUO), mai mulţi studenţi au hotărât să adune semnături, pentru a putea obţine o scurtă audienţă în "biroul oval" al actualului decan, Traian Maghiar. Au fost strânse în jur de 2.500 de semnături, la vederea cărora proaspătul decan, fără prea multă experienţă în domeniul de conducere, a rămas, după cum spun tinerii, "uimit şi neputincios". "Îşi bat joc de noi" Prima întâlnire dintre rector şi studenţii revoltaţi trebuia să aibă loc săptămâna trecută, mai precis, marţi. Numai că, ocupat cu alte treburi, rectorul nu a avut bunăvoinţa să apară la întâlnirea cu cei de pe urma cărora îşi ia salariul, amânând discuţiile pentru săptămâna aceasta. Sperând că măcar acum le vor fi ascultate doleanţele, studenţii au bătut din nou la uşa lui Maghiar, hotărâţi să nu plece până când nu vor primi nişte răspunsuri. Dar, din nou prins cu "problemele instituţiei", rectorul i-a trimis la plimbare, promiţându-le că întânirea va avea loc luni. Plimbaţi de la Ana la Caiafa, studenţii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi de condiţiile proaste în care studiază în ciuda taxelor mari pe care le plătesc în fiecare an, şi sunt decişi să recurgă la acţiuni de protest mult mai ample. "Taxele au început să crească mult şi nu prea înţeleg care e scopul. Nu contează că plăteşti taxă de şcolarizare, de reexaminare sau achiziţionezi diferite cursuri inutile ale unor "profesori iluştri", trebuie să scoţi bani grei din buzunar. Pur şi simplu îşi bat joc de noi.", ne spune un student, care, de frica repercusiunilor, îşi păstrează anonimatul. Aceleaşi păreri sunt împărtăşite de majoritatea studenţilor orădeni: "Mărirea aceasta a taxelor e total nejustificată. Degeaba ne vrăjesc ei cu tot felul de motivaţii, că nu au bani să întreţină facultăţile, că vor să ne creeze condiţii mai bune etc. Toate sunt vorbe-n vânt. Deşi cresc taxele, nivelul intelectual al multor profesori rămâne neschimbat. Mi se pare sfidător". Reduceri doar pentru ei Pentru că Universitatea are nevoie de bani, iar din taxe nu se strâng suficienţi (?!), mai marii instituţiei de învăţământ au găsit încă o metodă pentru a-şi rotunji fondurile. Dacă până acum copiii cadrelor didactice beneficiau de 50% reducere din taxa de şcolarizare, începând cu acest an, de acest privilegiu se vor bucura doar odraslele profesorilor universitari. Până şi studenţii orfani sunt nevoiţi să scoată din buzunar jumătate din taxă, că doar au de unde! Studenţii se întreabă, şi pe bună dreptate, unde sunt toţi aceşti bani? Că de investiţii nu prea poate fi vorba. Studenţii stau tot claie peste grămadă în cămine, în condiţii care sunt la fel de "bune" ca în urmă cu câţiva ani. De data aceasta, însă, studenţii sunt mai hotărâţi ca niciodată să îşi apere drepturile şi să pună piciorul în prag. În cazul în care nici săptămâna viitoare rectorul nu va catadicsi să îi asculte, tinerii ameninţă să iasă în stradă pentru a se face auziţi. În ceea ce priveşte refuzul rectorului de a da ochii cu studenţii, probabil că acesta ia lecţii despre cum să înăbuşe o revoltă, că doar, vorba ceea, are cine să-l înveţe...