Eminescu reprezintă pentru majoritatea românilor „valoarea absolută a culturii românești”. Eminescu însuși era conștient de geniul și vocația lui profetică pentru neamul românesc.

Astfel, printre manuscrisele sale s-a descoperit un text cu următoarele cuvinte: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar!”. Nu întâmplător, criticul literar Vladimir Streinu afirma, la jumătatea veacului trecut, că opera lui Eminescu reprezintă „actul de identitate universală al neamului nostru”.  Evident că au apărut în ultimii ani specimene cu ifose europeniste pentru care Eminescu nu mai reprezintă absolut nimic. Din fericire, mai avem încă intelectuali onești, sănătoși mental, demni și responsabili, care pot scuti cultura română de derapajele schizofrenice ale noului val de corifei ai neo-bolșevismului marxist pentru care Credința, Iubirea de Patrie, Cinstirea înaintașilor, legătura cu trecutul istoric, aniversarea marilor spirite precum Eminescu, sunt practici desuete. Academicianul Ioan Aurel Pop afirma la îmlinirea a 130 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu următoarele cuvinte: „Eminescu este valoarea absolută a culturii românești. Nu există român onest astăzi care să nu recunoască în Eminescu exprimarea cea mai bună a corzii noastre sufletești. De la poezie până la dramaturgie, de la proză până la articolele din Timpul (...), Eminescu rămâne modelul nostru de viață (...). Eminescu este printre noi, trăiește cu noi și dacă decupăm extrase din presa eminesciană avem impresia că au fost elaborate ieri sau alaltăieri. Există o vână în opera lui Eminescu care depășește spațiile și timpurile și care rămâne valabilă în veac”.

Acestea au fost unele dintre motivele pentru care ziua de 15 ianuarie, ziua în care Eminescu a fost dăruit de Dumnezeu prin naștere Culturii Românești, să devină Ziua Culturii Naționale (Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010). Nu se putea alege o zi mai potrivită pentru celebrarea Culturii Române decât ziua în care îl sărbătorim pe Mihai Eminescu, cel care prin truda de o viață a slujit cultura română și a purtat în sufletul său năzuințele neamului românesc. Imaginea lui Eminescu care a străbătut veacul a fost intuită de Titu Maiorescu, iar marii poeți de mai târziu ca Blaga, Arghezi, Nichita Stănescu, Marin Sorescu sau Adrian Păunescu, nu l-au ocolit pe Eminescu, ci l-au iubit. Mihai Eminescu este considerat pe bună dreptate cel mai mare poet național și rămâne reperul absolut al culturii și spiritualității românești. Criticul literar George Călinescu consemnează faptul că Eminescu este considerat în literatura română „poetul nepereche a cărui operă învinge timpul”.

Astăzi, când sărbătorim Ziua Culturii Naționale și îl omagiem pe Mihai Eminescu, ne dăm seama cât de mult a îmbogățit „Luceafărul poeziei românești” cultura română. S-a spus, pe bună dreptate, că fără Eminescu România ar fi fost mai săracă. Nicio personalitate a culturii noastre nu a pătruns mai adânc ființa și fibra neamului românesc ca și Eminescu. Eseistul, sociologul și filosoful Eugeniu Speranția, afirma că acela în care Eminescu nu a pus nimic, ori nu este cult, ori nu este român, Eminescu devenind astfel un etalon și un barometru între iubitorii de neam și nepăsătorii ori contestatarii de serviciu. Eminescu a întruchipat în năzuințele lui tot ceea ce românii din toate provinciile visau de veacuri: unitatea de neam, o societate dreaptă și incoruptibilă, un trai decent lipsit de grija zilei de mâine. Filosoful Constantin Noica vedea în Eminescu „omul deplin al culturii românești” și l-a comparat cu marile personalități ale Renașerii italiene: Leonardo da Vinci și Pico de la Mirandola. 

Mântuitorul Iisus Hristos le atrăgea atenția contemporanilor Săi: „Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” (Matei, 6, 21). Prin urmare, în momentul în care sărbătorim Ziua Culturii Naționale și omagiem pe „Luceafărul poeziei românești”, cum îl numea patriarhul Miron Cristea pe Eminescu, se cuvine să discernem ce modele culturale urmăm. Unii jurnaliști de epocă nouă le flutură tinerilor noștri modele maneliste, că tot e la modă incitarea la ură împotriva „stafilococilor aurii”, în vreme ce Academicianul Ioan Aurel Pop merge pe mâna lui Eminescu: „Valoarea lui Eminescu este comparabilă cu valoarea lui Shakespeare pentru literaturile anglofone, cu valoarea lui Cervantes pentru cele de limbă spaniolă, cu valoarea lui Goethe pentru germani, cu valoarea lui Sienkiewicz, să spunem, pentru polonezi, cu valoarea lui Petofi Sandor pentru maghiari”.

Astăzi, de Ziua Culturii Naționale și a omagierii lui Mihai Eminescu, este prezent la Oradea cunoscutul rapsod din Țara Lăpușului, Grigore Leșe, realizator de emisiuni TV dedicate folclorului autentic românesc, care prezintă la Casa de Cultură a Sindicatelor spectacolul intitulat „Un secol de dor”, în care marele artist va interpreta cele mai cunoscute piese ale sale însoțite de cugetări despre destinul neamului românesc în istorie. Avem, așadar, șansa să omagiem Ziua Culturii Române prin cinstirea lui Eminescu și prin prezența la Oradea a unui autentic slujitor al culturii și spiritului românesc care este Grigore Leșe. Să nu uităm, însă, să mulțumim Cerului pentru darul oferit neamului românesc prin Mihai Eminescu!

Preot Ion Alexandru MIZGAN