Cine plăteşte prejudiciul cauzat de un minor? D.J., de 46 ani, din mediul rural, ne întreabă dacă este legal ca părinţii să fie obligaţi la repararea prejudiciului cauzat de copilul lor, în vârstă de 19 ani. Conform articolului 1.000 Cod Civil, părinţii răspund pentru faptele cauzate de către copiii lor minori, atunci când se află sub supravegherea lor sau când se presupune că ar trebui să se afle sub supraveghere. Întrucât, în cazul de faţă, vârsta copilului este de 19 ani, acesta nemaifiind minor, poate răspunde pentru faptele proprii, aşadar este obligat personal la repararea prejudiciului cauzat prin fapta proprie. Obţinerea certificatului de deces în cazul persoanelor dispărute D.U., de 45 ani, din mediul rural, vrea să ştie cum poate obţine acum certificatul de deces al tatălui său, care a dispărut în perioada celui de-al doilea război mondial, întrucât îi este necesar pentru obţinerea titlului de proprietate asupra unui teren agricol. Conform articolului 1 din Legea 173 din 1941, la cererea oricărei persoane interesate sau a Ministerului Public, dispărutul poate fi declarat mort prin hotărâre judecătorească dacă au trecut 10 ani de la data ultimei ştiri despre existenţa celui dispărut şi 31 ani de la naşterea acestuia sau daca au trecut 5 ani de la data ultimei ştiri şi 70 ani de la naşterea lui. Termenul de 10 sau 5 ani se va socoti de la ultima zi a anului în care, potrivit ultimei ştiri, dispărutul era încă în viaţă. Poate fi, de asemenea, declarat mort, în aceleaşi condiţii, acela care, oricare ar fi vârsta lui, a dispărut în astfel de împrejurări încât decesul trebuie privit ca sigur şi au trecut 6 luni de când faptul a avut loc, iar dacă data acestui fapt nu poate fi stabilită, de la data ultimei ştiri. Cine plăteşte reparaţiile în caz de inundaţii? S.I., de 56 ani, din mediul urban, întreabă dacă vecina, din vina căreia s-a deteriorat o conductă de apă, care a inundat apartamentul său, este responsabilă de efectuarea reparaţiilor. Conform articolului 20 din Regulamentul-cadru al Asociaţiilor de Proprietari, dacă proprietarul unui apartament sau oricare altă persoană care acţionează în numele său provoacă daune oricărei părţi din proprietatea comună sau unui alt apartament, respectivul proprietar trebuie să repare stricăciunile sau să plătească cheltuielile pentru lucrările de reparaţii. Copiii soţiei pot veni la moştenire? V.A., de 67 ani, din mediul urban, întreabă dacă copiii soţiei sale, pe care îi are dintr-o căsătorie anterioară, au vocaţie la moştenirea sa şi ce anume poate face pentru ca fraţii săi să nu aibă pretenţii la moştenire. Întrucât între cel care lasă moştenirea şi potenţialii moştenitori nu există nici o legătură de rudenie, copiii soţiei nu pot veni la moştenire. Posibilitatea prin care persoana ar putea lăsa întreaga moştenire copiilor soţiei este aceea de a face un testament în favoarea acestora, urmând ca aceştia, împreună cu mama lor (soţia defunctului) să fie singurii moştenitori. Fraţii săi nu vor putea contesta testamentul, întrucât fraţii nu sunt moştenitori rezervatari, aşadar acest testament nu ar încălca rezerva succesorală. Facilităţile persoanelor cu handicap încadrate în muncă B.M., de 47 ani, din mediul rural, doreşte să ştie care sunt facilităţile de care beneficiază în raporturile de muncă persoanele cu handicap, în principal dacă este obligată la plata impozitului pe venit şi dacă limita de vârstă pentru pensionare rămâne neschimbată. Potrivit Codului Fiscal, veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav şi accentuat, încadrate cu contract individual de muncă sunt neimpozabile. De asemenea, persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiului de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare, astfel: - cu 15 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav; - cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel putin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat; - cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu. Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor R.A., de 45 ani, din mediul urban, doreşte să afle cât îi revine din succesiunea soţului, ţinând cont de faptul că la moştenire vin şi copiii defunctului. Potrivit legii 119/1944 privind dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, soţul supravieţuitor moşteneşte din averea celuilalt după cum urmează: * când vine la succesiune cu copiii, ori cu descendenţii lor, moşteneşte o pătrime; * când vine la succesiune în concurs cu tatăl şi mama defunctului, ori numai cu unul din ei, în ambele cazuri împreună cu fraţii şi surorile soţului încetat din viaţă şi descendenţii lor sau numai cu unul din ei, moşteneşte o treime; * când vine la succesiune cu tatăl şi mama defunctului, ori numai cu unul dintre ei, sau numai cu fraţii şi surorile acestuia şi descendenţi de-ai lor, ori numai cu unii dintre ei moşteneşte o jumătate; * când vine la succesiune cu ceilalţi ascendenţi sau colaterali pânâ la gradul al IV-lea inclusiv, moşteneşte trei pătrimi; * în lipsa rudelor mai sus arătate, soţul supravieţuitor moşteneşte averea întreagă. Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului E.T., de 45 de ani, din mediul rural, a dobândit prin contract dreptul de uzufruct viager asupra unui apartament. Ne întreabă care sunt drepturile şi obligaţiile sale în acest sens. Conform art. 517 Cod civil, "uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuşi proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa". Uzufructul este, de fapt, un mijloc de a procura folosinţa complexă asupra lucrului, fără ca proprietarul să piardă dreptul de proprietate asupra lucrului. Drepturile uzufructuarului: - să ceară predarea în folosinţă a lucrului - să se folosească de lucru şi să-i culeagă fructele, fără a se atinge de substanţa lucrului (art. 521 Cod civil) - să cedeze beneficiul dreptului său de uzufruct - să închirieze ori să cedeze exerciţiul dreptului său (art. 534 Cod civil) - să ipotecheze uzufructul - în cazul bunurilor imobile. Obligaţiile uzufructuarului: - să întocmească un inventar al bunurilor mobile şi un proces verbal de constatare a stării materiale a imobilelor (art. 540 şi 541 Cod civil). Lucrurile se primesc în starea în care se găsesc. Întocmirea inventarului şi a procesului verbal se fac în prezenţa nudului proprietar. Excepţie face situaţia în care acesta a fost invitat la efectuarea inventarului şi nu s-a prezentat. - să găsească un girant (persoană care se obligă, alături de uzufructuar, să răspundă cu averea proprie în caz de insolvabilitate a acestuia) - să se folosească de bun ca un bun proprietar (art. 541 Cod civil) - să se conformeze modului de folosire stabilit de către nudul proprietar şi obiceiul locului (art. 529-532, art. 536-538 Cod civil) - să întreţină lucrul în bună stare, având sarcina de a face reparaţiile de întreţinere. Dacă neefectuarea acestora determină reparaţii mari, acestea cad tot în sarcina uzfructuarului. - să-l informeze pe nudul proprietar în legătură cu orice tulburări aduse dreptului de proprietate de către terţi (art. 554 Cod civil) - să respecte destinaţia bunului, precum şi să suporte cheltuielile şi sarcinile obişnuite (art. 548-549 Cod civil) - să restituie bunul către nudul proprietar la încheierea uzufructului, în aceeaşi stare cu cea din momentul predării sale. Uzufructuarul este obligat la plata despăgubirilor pentru eventuala pieire sau deteriorare a bunului din culpa sa, ca şi pentru nerespectarea oricăreia dintre obligaţiile care îi incumbă faţă de nudul proprietar. Indemnizaţia de şomaj B. T., de 28 de ani, din mediul rural, întreabă dacă o persoană, care, în ultimii doi ani, s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului, are dreptul la indemnizaţie de şomaj, având în vedere că societatea comercială la care a fost angajată s-a desfiinţat. Conform prevederilor Legii 76 din 2002, referitoare la sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, persoanele cărora le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, au dreptul la indemnizaţie de şomaj (art. 17, aliniat 1, pct. 4), în condiţiile realizării stagiului minim de cotizare în perioada anterioară suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu (art. 35, aliniat 3). Conform Legii 76 din 2002, stagiul minim de cotizare pentru asigurările de şomaj este de 12 luni. De menţionat este faptul că în perioada în care persoana se află în concediu pentru creşterea copilului i se suspendă raporturile de muncă sau de serviciu.