De un timp încoace, televizorul, presa, radioul, internetul - pe scurt, mass-media - înnebunesc telespectatorii, cititorii, ascultătorii, respectiv curioşii cu un compus ingenios - "exod de creiere". Auzind de exod, te gândeşti la Biblie şi îţi aduci aminte că termenul desemnează o fugă, o scăpare, de obicei, de un pericol sau, conform DEX, "o emigrare în masă". De ce pleacă tinerii noştri pe alte meleaguri? Nu cred că e foarte greu de ghicit... În primul rând, susţin că acest "exod" are un frate mult mai mare, mult mai strălucitor şi ispititor: exodul de spirit. Să nu înţelegeţi greşit: aşa cum "creierele", sătule de sistemul greoi de învăţământ, spre exemplu, "fug" în ţările mai calde, mai fericite şi, s-o recunoaştem, mai bogate, aşa şi spiritul, "îmbrăcat" de corp, vrea să guşte din răsfăţul oferit peste graniţe. Faptul că aproape nici un copilaş român nu mai vrea să fie o "Nadie" de 10 curat, un "Hagi" cu picioare de aur sau un "Dracula" misterios, îşi găseşte explicaţia în mirajul de peste ocean, de cele mai multe ori, sau, şi mai simplu, în Occident. Din ce în ce mai multe fetiţe, spre exemplu, vor să devină "Britney Spears" şi acest succes nu le poate fi garantat decât acolo unde există puţin praf (de stele!!!) gen "Hollywood", un concurent de talia rapper-ilor cu sute de "bling-bling"-uri precum Eminem sau o legendă vie, pe măsura lui Elvis. După părerea mea, există două tabere de tineri: prietenii lui "Uncle Sam", care ar vrea din toţi porii să fie şi ei părtaşi la ultradisputatul "American dream", şi iubitorii Vestului, care mor de nerăbdare să-l ştie al lor (constat cu stupoare că se optează deseori pentru Italia; vorba vine: sângele latin apă nu se... face!) Eşti tânăr şi perfecţionezi până şi ultimul detaliu din orice domeniu ca să fii "trendy". Atunci, cum să rezişti în aroma de sarmale, pe un teren de oină, îmbrăcat în cioareci? Nu atentez la tradiţii, dar picătura cosmopolită din inimioara fiecăruia cere "hamburgeri", "baseball" şi costume de baie "zămislite" de designeri cu greutate. Cine respectă azi faimoasa "lege Pruteanu", care în cel mai onest mod posibil... o să devină şi ea "calc lingvistic" şi, cine ştie, vom avea ocazia să vedem nişte australieni cu acte în regulă locuind în case în stil "Oaş", cu pălincuţa cea de toate zilele lângă ei şi cu "Mioriţa" la loc de cinste în bibliotecă! Până atunci, însă, vă recomand cu vehemenţă să luaţi o hartă, un mijloc de transport sigur, bafta şi curaj şi... plecaţi! După ce v-aţi plictisit (cu greu, aş spune eu) de micul "exod", puteţi veni frumuşel acasă şi să daţi mai departe ce aţi primit (imposibil să nu vă fi impresionat ceva). Astfel, poate, vom avea vânzători care ştiu să salute, străzi "lună" şi centre pentru câinii vagabonzi. În final, aud un refren: "I don`t wanna be an American idiot... " Replica "Noi suntem români... " e cu două tăişuri: câştigăm la internaţionalele de mate, dar suntem luaţi drept turişti care mănâncă lebedele de pe Sena. În cazul acesta, le revine tinerilor (adică nouă) salvarea onoarei ţării, în faţa bazarului de culturi, tradiţii şi păreri ce ne înconjoară.