Peste 7.000 de copii şi tineri cu autism din România au nevoie de terapie care costă între 3.000 şi 6.000 de lei pe lună. Simona Zlibuț, mama unui copil cu autism grav non verbal și președinta Asociației SOS Autism Bihor, a transmis, zilele trecute, un mesaj dur celor care fac legile în România.

 

„Celor care fac legile și Ordonanțe de Urgență, Guvernului și domnilor parlamentari, gândiți-vă la următoarele cuvinte, pe care vi le spune o mamă cu un copil cu autism grav non verbal și președinta unei asociații de părinți din Oradea - Asociația SOS Autism Bihor: Dimineața, când ne trezim, ne bucurăm că suntem sănătoși, putem merge la job-urile noastre, avem copii sănătoși, putem merge în concedii și ne bucurăm de orice realizare, atât a noastră, cât și a copiilor. Aceasta, însă, este o zi din viața dvs...”, spune Simona Zlibuț.

Cum arată o zi din viața unui părinte de copil cu autism grav?

„E dimineață, îmi îmbrac copilul, pentru că el nu poate să se îmbrace singur, îi dau să mănânce, deoarece el nu poate singur, îl duc la școală, pentru că el nu poate să meargă singur, deși are 18 ani. După cinci ore, în care am făcut piața, mâncare, am spălat, merg după el și îl duc la Centru, la terapii, atât cât pot să îmi permit financiar. Apoi, venim, acasă, împreună, îi dau de mâncare, îi fac toaleta zilnică, îl pun la somn, pentru ca, a doua zi, s-o iau de la capăt”, povestește președinta Asociației SOS Autism Bihor.  

„Noaptea, mă gândesc: oare când nu voi mai fi eu părinte, cine le va mai face toate acestea? Dvs., cei care faceți legile, nu aveți astfel de gânduri! Noi, părinții unor copii cu autism, am deschis un Centru de zi pentru persoane adulte cu dizabilități - SOS Autism Bihor  -, din sponsorizări și din 2%. De asemenea, muncim la acest Centru, ca voluntari, deoarece cheltuielile trebuie plătite, terapeuții, de asemenea. Dacă dvs. veți merge mai departe cu noile modificări în sistemul fiscal, acest ONG nu se va mai descurca, copiii și tinerii cu autism din Oradea și Bihor nu vor avea unde să meargă, și toate terapiile pe care le-au făcut, până în prezent, vor fi în zadar. Care este scopul dvs. în Romania? Nu cumva să sprijiniți locuitorii acestei țări? Nu cred că ați putea sta 24 de ore în locul nostru și să aveți problemele noastre!”, consideră Simona Zlibuț.

În numele părinților care au copii cu autism, domnia sa le adresează celor ce ne conduc o rugăminte: „Celor care fac legile și Ordonanțe de Urgență, Guvernului și domnilor parlamentari, gândiți-vă și la aceste ONG-uri care se luptă să supraviețuiască și nu stau cu mâna întinsă și nici nu fură, ci cer doar minimul de supraviețuire pentru ei și pentru beneficiarii lor, care sunt chiar copiii lor naturali”, menționează președinta SOS Autism Bihor.

În aceste condiții, alături de alte mamici curajoase din România, Simona Zlibuț a pornit o petiție online https://www.petitieonline.com/revolutia_copiilor_-_dreptul_la_terapie_si_servicii_sociale, în speranța că statul român va înțelege că este momentul să se implice și să facă ceva pentru ca demnitatea vieții copiilor cu autism din România să fie asigurată în patria mamă.

 

Cum sunt afectate ONG-urile

După ce statul a lăsat terapia copiilor cu autism în grija părinţilor şi a organizaţiilor neguvernamentale, prin „revoluţia fiscală”, le taie şi sursele de finanţare.

Firmele cu cifra de afaceri mai mică de 1 milion de euro nu mai pot face sponsorizări de 20% din impozitul pe profit, pentru că de anul acesta ele nu mai plătesc impozit pe profit, ci impozit pe cifra de afaceri. Iar cetăţenii care vor să vireze 2% din impozitul pe venit către un ONG trebuie să se prezinte personal la ghişeul de la Fisc pentru a completa formularul respectiv (pînă anul acesta formularul putea fi descărcat de pe internet, completat şi expediat prin poştă - n.r.). În aceste condiţii, părinţii şi voluntarii încearcă să găsească soluţii pentru a face rost de bani, însă au şanse mici de reuşită...