Într-un număr recent al ziarului Crișana (28 iunie a.c.), profesorul Mihai Drecin a evidențiat contribuția istoriografică a distinsului istoric Sever  Dumitraşcu în descifrarea istoriei Munților Apuseni, respectiv înființarea de către acesta a revistei „Munţii Apuseni”, prin care se urmărește cunoașterea acestei zone geografice a spațiului românesc.

Munții Apuseni au dat prin oamenii locului o zestre culturală și spirituală pe care astăzi urmașii moților încearcă să o păstreze și să o ducă mai departe. De ani buni profesorul Sever Dumitrașcu ține anual la sediul revistei„ Munții Apuseni” din „Dealul Orăzii” sesiuni științifice dedicate unor personalități marcante ale culturii și istoriei naționale dintre care amintim: Vasile Stroescu, regele Ferdinand I, Constantin Brăiloiu, Mircea Vulcănescu, Gheorghe Brătianu, Vasile Pârvan, Ștefan Pascu, generalul George Pomuț, Nicolae Iorga, Nicolae Milescu.  Între participanții la aceste sesiuni științifice s-au numărat profesori universitari, cercetători de la Muzeul Țării Crișurilor, doctoranzi în istorie etc., dintre care amintim: Mihai Drecin, Sorin Șipoș, Florin Sfrengeu, Radu Românașu, Laura Ardelean, Mihaela Goman, Bodo Edith, Antonio Faur, Florina Ciure, Constantin Demeter, Vasile Todincă, regretații cercetători Vasile Sarca și Ioan Crișan de la Muzeul Țării Crișurilor.  De la Muzeul din Arad au fost prezenți anual cercetătorii Augustin Mureșan și Eugeniu Cristea.

Profesorul Sever Dumitrașcu a imprimat acestor întâlniri o noblețe sub zodia Prieteniei în care dezbaterile erau lipste de izul controverselor și polemicilor inutile. De aceea a intitulat demersul istoriografic de la sediul revistei „Munții Apuseni” drept „Calea istoriografică domoală din Dealul Orazii”.  Ultimul proiect istoriografic al profesorului Sever Dumitrașcu cuprinde șase volume în care vor fi abordate următoarele teme în volume separate: I. Crișana Preistorică; II. Crișana în epoca dacică; III. Crișana în epoca romană și romano-bizantină; IV. Crișana în epoca veche românească; V. Crișana – prietenie intelectuală și istoriografică; VI. Calea istoriografică domoală din Dealul Orăzii. Până în acest moment au văzut lumina tiparului în prima parte a anului 2020 volumele V și VI la Editura Primus din Oradea. Volumul V se deschide cu un Cuvânt înainte semnat de profesorul Sever Dumitrașcu intitulat „Noblețea Prieteniei” și este urmat de alte articole dedicate Prieteniei intelectuale semnate de Aurel Chiriac, direcorul muzeului Țării Crișurilor, Florina Ciure, Ioan Ciorba, profesorii Ioan Derșidan, Mihai Drecin, Sorin Șipoș, Ion Zainea, Laura Ardelean, Mihaela Goman, Radu Românașu, Florin Sfrengeu.  Remarcăm în acest volum „medalionul” dedicat de profesorul Sever Dumitrașcu profesorului Hadrian Daicoviciu de la Universitatea din Cluj, intitulat „30 de ani cu Hadrian Daicoviciu” în care sunt evocate cu emoție și sensibilitate sufletească primele întâlniri cu cel care avea să-i devină profesor și magistru, dar și prieten adevărat. Sunt evocate trăsăturile personalității profesorului Hadrian Daicoviciu și relațiile de prietenie și colaborare dintre cei doi istorici. Sunt reproduse în finalul articolului și scrisorile adresate de marele magistru din Cluj ucenicului și prietenului Sever Dumitrașcu din care rezultă stima și prețuirea pe care Hadrian Daicoviciu o avea față de munca de cercetare depusă de profesorul Sever Dumitrașcu. Alte articole interesante din acest volum sunt semnate de Florina Ciure ( Nicolae Iorga –prieten al Veneției), Mihai Drecin (acad. Ștefan Pascu - profesorul meu) și evident articolele dedicate magistrului Sever Dumitrașcu de către colegii mai tineri din cadrul Universității din Oradea Florin Sfrengeu, Sorin Șipoș și Laura Ardelean. 

În volumul VI descoperim în imagini drumul parcurs de profesorul Sever Dumitrașcu din anii 60 până astăzi, respectiv pereginările în munca de cercetare: Țebea (gorunul lui Horea și mormântul lui Avram Iancu), sesiuni științifice (Oradea 1968), la Beiuș cu istoricul american Keith Hitchins, cercetări la Valea Ierului (1973), Monte Carlo (1976), Biharea-Cetate (1976) Medieșul Aurit (1980), Sânnicolau de Beiuș (1986), Răcătău (1992), Sarmizegetusa Regia (1992) și, evident, întâlnirile academice din „Dealul Orăzii”.

Prin întreaga sa activitate științifică profesorul Sever Dumitrașcu rămâne un model pentru discipolii săi, atât prin munca asiduuă și la această vârstă înaintată, cât și prin sentimentele de iubire față de întreg neamul omenesc, pe care le-a sădit în sufletele celor care l-au ascultat. „Bunul Dumnezeu ne-a lăsat nouă oamenilor (tuturor oamenilor) prietenia, iubirea aproapelui, fără echivoc”, scria profesorul Sever Dumitrașcu în Cuvântul înainte de la volumul V. Cuvinte care rămân pentru noi care ne bucurăm de prietenia Domniei Sale un adevărat Testament pe care avem datoria să-l ducem mai departe.

Preot  Ion  Alexandru  Mizgan