Când balanţa Zeiţei Dreptăţii înclină strâmb, În faţa Pieţii Cetate, pe vechiul platou al târgului orădean de altădată, zilnic îşi fac apariţia comercianţi cu lemne de foc, la preţuri piperate. Profitând de iarna geroasă, o grămăjoară cât încape într-o remorcă cu capacitate mică tractată de autoturism se vinde cu 4.500.000 - 5.000.000 lei. Unul dintre comercianţi se lăuda, zilele trecute, că poate aduce lemne şi de două ori pe zi, oamenii legii nu-l întreabă de provenienţa lemnelor şi în ce condiţii legale au stabilit preţul, mai ales că le vând necântărite, la ochi. O femeie în vârstă, aplecată de spate sub povara anilor, care zicea că locuieşte pe str. Morii, la casă particulară, umbla printre cărăuşii cu lemne de foc. "Mă îngheaţă Dumnezeu de frig, că mi s-au terminat lemnele, cum le dai, domnule?" Răspunsul a fost dezarmant şi simplu pentru bătrânică: "Cinci milioane!" Iar femeia nu a ezitat să întrebe: "Câte kilograme aveţi pe remorca asta mică?" "Câte vedeţi, tanti, noi nu le cântărim, dacă vreţi cumpăraţi, dacă nu, nu, că dor n-o să băgaţi banii în sobă în loc de combustibil!" Lemnele se vedeau că sunt verzi, despicate din trunchiuri de copaci proaspăt tăiaţi. Oricine, dacă are o fărâmă de suflet, rămâne cu un gust amar, când unora li se îngăduie să jupoaie pielea celor sărmani şi, mai ales, care, pentru o remorcă mică de lemne, încasează cât trei pensii mici pe care le au foarte mulţi bătrâni. Se ştie că "în păduri se fură ca în codru, iar legea este prea blândă, când arborii cad sub securea nemiloasă a unora, care nu numai că nu au plantat un copac măcar, dar îi distrug şi pe cei aflaţi în creştere. Valorificări de material lemnos din exploataţii forestiere stabilite după lege au fost întotdeauna şi vor mai fi încă, dar unii pasionaţi de delicte silvice confundă patrimoniul silvic cu averea proprie în care pot jefui după bunul plac.