O dată cu răcirea treptată a vremii, la început de iarnă, când diferenţele de temperatură scad tot mai accentuat, ne întâlnim din nou cu ceaţa, acest duşman perfid al tuturor participanţilor la traficul rutier. Iată de ce, câteva recomandări sunt mai mult decât necesare. Atât ziua cât şi noaptea, conducerea pe timp de ceaţă solicită enorm sistemul nervos întrucât presupune concentraţie maximă. Chiar oamenii cu o sănătate perfectă şi bine odihniţi devin „năuci” după mai mulţi kilometri de mers prin „nori”. Tocmai de aceea, Poliţia Rutieră recomandă în mod expres să facem cât mai frecvent pauze pentru destindere, oprind maşina numai în locurile de parcare şi ţinând poziţiile aprinse! „Mergând pe ceaţă în spatele altor maşini, avem întotdeauna impresia că cei din faţa noastră circulă prea încet. Însă, dacă îi depăşim, ne dăm seama imediat că nu suntem în stare să mergem nici măcar atât de „încet” cât puteau ei. Deci să-i lăsăm din nou înainte, să ne ţinem după ei, însă la o distanţă convenabilă, privind înainte cu o atenţie maximă şi gata de a frâna cu un reflex fulger. Cele mai multe accidente prin telescopare (lovirea unor obstacole aflate pe carosabil - n.a.) se produc în astfel de situaţii. Aşadar, dacă ne dăm seama că cel din faţă depăşeşte limitele prudenţei, este mai bine să nu-l urmăm. Pentru că dacă se va ciocni de un camion oprit sau va intra într-un grup de maşini tamponate, viaţa noastră va fi şi ea în pericol. Pe ceaţa densă, paradoxal, pericolul de accident este mai mare ziua decât noaptea. De aceea trebuie să mergem cu faza lungă aprinsă. Cu faza scurtă riscăm să fim văzuţi prea târziu, căci ziua se circulă mai repede decât noaptea. Chiar pe negură este preferabil să aprindem faza lungă, pentru că ziua nu putem „orbi” pe nimeni, în schimb, mergând relativ repede, este bine să fim văzuţi şi să-i vedem pe ceilalţi de la distanţe cât mai mari” - este de părere comisarul Eugen Boc, şeful Serviciului Poliţiei Rutiere Bihor. Adeseori nu ne dăm seama că parbrizul este aburit fie pe dinafară, fie pe dinăuntru, de aceea este bine ca ştergătoarele să funcţioneze permanent, paralel cu aerul cald de la baza parbrizului. Pentru o mai bună vizibilitate, se vor reduce toate sursele de lumină din interiorul habitaclului. Accidentele prin lovire cu o maşină care staţionează pe drum(telescopare) sunt aproape totdeauna foarte grave. Deci, pe ceaţă nu vom staţiona sub nici un motiv! Să nu uităm nici faptul că, pe timp de ceaţă, graba poate fi egală cu moartea! Nu numai pentru noi, dar şi pentru ceilalţi participanţi la trafic. În astfel de cazuri ne sunt de mare ajutor marcajele de pe carosabil.. De exemplu, dacă şoseaua are o linie centrală continuă sau întreruptă, este recomandabil să mergem la ½ m în dreapta acestei linii, spre a evita riscul lovirii cu maşini staţionate pe drum sau cu ciclişti, pietoni, căruţe etc. Vom privi permanent această linie, care devine un fel de „fir al Ariadnei”, însă numai cu coada ochiului, atenţia cea mai mare fiind îndreptată înainte. Adeseori ceaţa prezintă densităţi care variază pe parcurs. Le vom sesiza în special observând cum linia mediană a drumului devine mai vizibilă şi vom regla viteza de mers după „calitatea” ceţii. „Pentru a preveni riscul producerii unor accidente cu deznodăminte tragice, pe timp de ceaţă viteza de deplasare trebuie redusă considerabil. Bunăoară, în cazul unei vizibilităţi extrem de reduse, viteza de deplasare nu va depăşi 20 - 30 km/h. Să nu uităm că oricând, din imaginea densă şi lăptoasă pe care o avem în faţa noastră, poate să apară o căruţă, un tractor cu remorcă nesemnalizată corespunzător, un biciclist, un pieton, sau, mai grav, un autovehicul defect abandonat pe partea carosabilă”- a adăugat şeful SPR. Aşadar, stimaţi conducători auto, vă reamintim încă o dată că „paza bună trece primejdia rea” şi că acasă ne aşteaptă, teferi şi nevătămaţi, cei dragi.