Motto: "Prieteni, voi m-aţi întrebat cum aş putea să locuiesc într-un viitor mai lung decât prezentul. Poate că acest lucru este posibil în speranţă, în nefericita speranţă a celor care sunt de a şi fi. E vorba despre fericire, pe care noi am vrea să o suntem, dar ea nu ne este". - N. Stănescu Munca noastră nu e deloc uşoară. Este grea, ca efort, de luni până sâmbătă, iar duminica e zi de sărbătoare. Atunci ne bucurăm sufletele şi scriem despre iubire, în dulcele grai românesc. Ne zbatem într-o mediocritate dată de leafa primită ori de slujba dobândită, ne agităm într-un orizont cultural pe care-l zărim sub pleoapele umezite de speranţă. Patima, exaltarea, disperarea în faţa realităţilor româneşti de azi ne prind, ne rotesc şi ne lasă apoi un gust amar. Ne întoarcem atunci la umbrele măreţe ale premergătorilor noştri, la Horea şi Iancu. Vorbele lor şoptite le auzim şi azi călătorind în timp din generaţie în generaţie, vorbe clare, aspre, singuratice în slava lor. În dreptul stelei ce luminează mai tare peste Detunatele Apusenilor ei ne sunt dragoste şi durere şi speranţă. Acolo sunt răspunsurile la întrebările îngrădite de legi, osândite şi subjugate să piară. Căci azi cine vorbeşte de ţară şi de neam crezând şi înfăptuind în viitorul nostru este socotit un desuet, un prost manager ori un nebun. Cei care rostesc aceste vorbe, făcându-şi alte socoteli, sunt rupţi de izvoare şi pustiiţi de interese meschine. Ei şi-au făcut un cerc al lor unde petrec în ospeţe prelungite de unde nu vor putea ieşi decât atunci când Dumnezeu le va îngădui să se căiască pentru faptele lor. Să nu fie prea târziu! Ce se mai poate face acum? Nu ne putem permite să ratăm încă o dată apropierea şi integrarea în structurile europene. Nu ne putem permite să ne mai batem joc de flori, de lumină, de munte şi de mare. În vreme ce românii urmăresc la televizor şi în presa scrisă o jalnică piesă de teatru jucată de politicienii de azi, compatrioţii noştri de limbă maghiară trudesc la realizarea proiectelor lor de autonomie şi se joacă pe la Brussel "de-a Constituţia României", sfidând făţiş regulile fundamentale ale poporului român făcute în spiritul democraţiei şi al bunului simţ. Cine ne mai apără, dacă cei împuterniciţi nu o fac, cine cheltuieşte banul public şi-şi arogă drepturi şi libertăţi în alte scopuri decât cele pentru care au fost investiţi? Manieraţi şi eleganţi, dar fermi şi sârguincioşi, aceştia încalcă prevederile stipulate în Contractul cu ţara românilor, cu spaţiul lor matern, în loc să o apere şi s-o aşeze cinstind-o în rotundul ei, alături de celelalte patrii şi popoare din lume. Societatea noastră culturală atrage atenţia dregătorilor ţării să treacă imediat şi serios la treabă şi să ia măsuri ferme de delimitare a intereselor României de cele ale unei uniuni culturale - UDMR, constituită pe criteriu etnic, ce-şi depăşeşte cadrul de organizaţie neguvernamentală. Aceasta, printr-o manevră greşită din partea celor care au condus România după Revoluţie, a ajuns cel mai căutat "partid", aflat într-o continuă duplicitate, dar mereu la putere. Moţii se întreabă pe bună dreptate cum e posibil ca o organizaţie care nu este partid politic să poată să participe la guvernare, să aibă reprezentanţi în parlament, funcţii politice şi administrative în toate segmentele vieţii româneşti. Nu ştim nici acum, după atâţia ani de... tranziţie să răspundem la această întrebare. Chiar aşa, cine ne poate răspunde? Nu apreciaţi şi dumneavoastră, fraţi români, că e vremea să ne unim atunci când e vorba de viitorul copiilor noştri, pentru ca aceştia să se bucure de linişte şi pace într-o ţară atât de europeană cum este România? Să nu-i considerăm nebuni pe cei care cred cu adevărat în Testamentul Iancului şi să ne gândim mai profund la ziua de mâine! Viteza de trecere şi petrecere în această lume este acum foarte mare. Nici nu ştii cum să-ţi potriveşti ceasul după soare, după lună, după paşii făcuţi zilnic spre locul de muncă ori după zâmbetul anotimpurilor care şi ele trec printr-o perioadă grea. Enigmaticul "tic-tac" aleargă fără să ştie unde în întunericul nopţii. Câte ceasuri mai sunt până-n ziuă? Preşedintele Societăţii Cultural-Patriotice "Avram Iancu" din România