Peste 120 de familii din satul Apateu, proprietari a sute de animale, s-au trezit că păşunea satului nu le mai aparţine. În timp ce sătenii se judecau în instanţă pentru anularea hotărârii Consiliului Local Nojorid privind retrocedarea a 34 de ha din păşunea satului Apateu către Parohia Ortodoxă din sat, primarul Mircea Crainic semna procesul verbal de punere în posesie, iar Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului emitea un titlu de proprietate pe numele Parohiei.

Pe data de 14 martie 2008, CL Nojorid emitea Hotărârea 22 privind diminuarea suprafeţei de păşune a localităţii Apateu, terenul în suprafaţă de peste 34 de ha urmând să fie retrocedat Parohiei Ortodoxe din sat. Cu toate că la şedinţa CL a fost prezent un delegat sătesc care solicita ca, înaintea luării unei asemenea hotărâri, să fie consultaţi şi cetăţenii satului, acesta nu a fost luată în seamă. La scurt timp, sătenii au venit cu un tabel cu persoanele care nu sunt de acord cu cedarea păşunii de pe tarlaua "Ciarăi", în condiţiile în care, odată cedat acest bun comun, animalele din sat riscă să moară de foame. "Avem peste 400 de oi, avem vaci, cai, toate aceste animale vor muri de foame, deoarece ni s-a confiscat întreaga păşune. Nu contestăm dreptul de proprietate al Parohiei, însă acest teren nu a fost niciodată al bisericii. Comisia locală de fond funciar şi primarul puteau veni să ofere bisericii un alt teren sau să îi propună preotului despăgubiri. Însă nu s-a dorit acest lucru. Cele peste 34 de ha se află la drum", ne-a declarat Teodora Moş, unul dintre sătenii nemulţumiţi de pierderea păşunii.

Sentinţe contradictorii
A urmat o serie de memorii, plângeri, sesizări pe adresa Primăriei din Nojorid, sătenii solicitând revocarea hotărârii din martie 2008. Mai mult, au mers până acolo încât au solicitat în instanţă anularea HCL 22 din 14 martie 2008. În tot acest timp, nici Parohia Ortodoxă nu a stat cu mâinile în sân, intentând şi ea un proces Comisiei locale şi judeţene pentru aplicarea Legii 18/1991 pentru emiterea titlului de proprietate. În acest dosar, cu toate că se cunoştea la nivelul Primăriei Nojorid faptul că cetăţenii din Apateu sunt nemulţumiţi, acest lucru nu s-a adus la cunoştinţa judecătorilor. Astfel, în paralel se desfăşurau două procese, fără că Primăria Nojorid să facă vreun efort pentru conexarea celor două dosare. În aceste condiţii, au fost emise două sentinţe executorii contradictorii. În procesul intentat de biserică, acesteia i s-a recunoscut dreptul de proprietate, obligând Comisiile pentru aplicarea Legii 18 să emită titlul de proprietate. Sentinţa a fost emisă pe data de 16 septembrie şi rămâne prin nerecurare, irevocabilă.

Revocare cu efect întârziat
Ulterior, pe data de 28 octombrie 2008, Consiliul Local Nojorid vine şi revocă Hotărârea 22 din martie privind retrocedarea celor 34 de ha bisericii, lucru care îi mulţumeşte pe săteni. În aceste condiţii, instanţa care avea pe rol solicitarea sătenilor din Apateu constată pe data de 20 aprilie că cererea reclamanţilor a rămas fără obiect, deoarece Hotărârea 22 fusese deja anulată. Bucuria sătenilor a fost însă de scurtă durată, pe data de 25 mai primarul Mircea Crainic semnând procesul de punere în posesie a Parohiei ortodoxe Apateu, iar pe data de 15 iunie titlul de proprietate era deja eliberat. Sătenii din Apateu îl acuză acum pe primar de duplicitate şi îi reproşează că nu le-a apărat interesele, doar aşa fiind posibilă împroprietărirea Parohiei cu păşunea satului în timp ce sătenii încă mai aveau proces pe rol. Mai mult, jocul dublu al primarului care a susţinut revocarea hotărârii de retrocedare a avut darul de a slăbi vigilenţa sătenilor, dar şi emiterea unei hotărâri de către instanţă, care, ulterior, nu a servit la nimic. "Nu puteam să nu pun în aplicare o sentinţă definitivă şi irevocabilă care mă obliga să emit titlul de proprietate Parohiei. Nu eu am adoptat Hotărârea din octombrie, care revocă retrocedarea terenului către biserică, ci proprietarii. Eram între ciocan şi nicovală. Sătenii nu au decât să anuleze în instanţă titlul de proprietate", s-a apărat Mircea Crainic. Această atitudine de non combat a primarului a avut ca rezultat deposedarea zecilor de săteni de un teren valoros destinat pentru asigurarea hranei animalelor, de existenţa cărora depinde, în mare măsură, bunăstarea locuitorilor.

Atitudinea pasivă a primarului, care nu a reprezentat în instanţă şi poziţia sătenilor, va fi plătită scump doar de către săteni, care vor fi nevoiţi să intenteze un nou proces, proces care va putea dura şi ani. În tot acest timp, animalele din sat riscă să moară de foame, iar sătenii, odată cu ele...