Foştii elevi ai claselor a VII -a A şi B de la Şcoala din Bratca, s-au reîntâlnit după 40 de ani de când ultimul sunet de clopoţel vestea, în anul 1972, că au terminat un ciclu şcolar important: absolvenţi ai gimnaziului. Aveau o portiţă deschisă spre alte orizonturi.

Elevul de acum patru decenii, Dumitru Vereş, a avut nu numai iniţiativa, dar şi consecvenţa, perseverenţa şi speranţa revederii elevilor celor două clase într-un moment aniversar cu profunde valenţe sentimentale, afective, sociale dar şi de natură şcolară, colegială.  S-a păstrat un moment de reculegere pentru cei plecaţi prea devreme din lumea aceasta, profesori şi elevi, după care a început ora de "dirigenţie": a lipsit însă caietul dirigintelui, au lipsit "observaţiile" asupra disciplinei şi comportamentului, au lipsit scăderile notei la purtare, după cum absente au fost şi "ameninţările" de a-i chema pe părinţii celor indisciplinaţi la şcoală. Tematica acestei inedite ore de dirigenţie a fost însă mult mai complexă şi s-a desfăşurat pe baza unui dialog deschis şi sincer. Cu emoţii fiecare a răspuns prezent la strigarea catalogului, după care foştii elevi, acum acoperiţi bine de neaua anilor, au vorbit scurt despre devenirea lor în timp. Oameni în toată firea, dominaţi de emoţiile unui timp trecut când pe parcursul a opt ani au format o mare familie, după care s-au împrăştiat care pe unde, unii revăzându-se pentru prima dată după 40 de ani şi având surpriza de a nu se mai recunoaşte, aceştia s-au întors în timp exprimându-şi mulţumirea faţă de cele realizate. Imaginile filmate dezvăluie împlinirile de o viaţă a foştilor elevi, în acelaşi timp redau şi viaţa şcolarului de altădată cu examenele de corigenţă, cu "primitul"  la palmă dacă era cazul, unele "mângâieri" părinteşti în zona urechilor, se mai controlau şi buzunarele hainelor atârnate pe cuier din care se "recoltau" câteva pachete de ţigări, ca să nu mai vorbim de proiecţiile de plăcintă cu magiun care mai aterizau - din greşeală - chiar pe catalogul deschis pe catedră. Amintiri. "Să nu le arătaţi nepoţilor acest film", a glumit directorul şcolii, prof. Al. Gaboraş, „deoarece ei vă socotesc oameni cât se poate de serioşi!" Sunt plăcute aduceri aminte, depănate şi la masa festivă care s-a organizat în cinstea momentului aniversar. Totul s-a încheiat frumos, cu promisiunea altor întâlniri peste 10, 15 ani sau cine ştie...

Ioan Groze