La un an de la plecarea Elenei Udrea, un alt consilier părăseşte tihna călduţă a Palatului Cotroceni, petrecut din prag de regretul, dar şi de înţelegerea recunoscătoare a preşedintelui. La 21 octombrie 2005, Elena Udrea îşi anunţa demisia invocând, potrivit comunicatului oficial, atacurile "profund nedrepte" îndreptate asupra sa şi a altor persoane care susţineau lupta anticorupţie, precum şi faptul că nu doreşte ca prin insinuările la adresa sa să devină "o vulnerabilitate a demersurilor preşedintelui". Ea a ţinut să sublinieze însă că va rămâne un "suporter activ" al şefului statului, capabil, în opinia ei, să reformeze societatea românească. Gestul venea în contextul unor anchete ale presei centrale referitoare la intervenţiile “blondei de la Cotroceni” în favoarea numirii unor apropiaţi ai lui Dorin Cocoş în funcţii înalte, dar şi la afacerile acestuia. Patru zile mai târziu, un cotidian central oferea chiar o înregistrare audio a încercărilor patetice ale lui Cocoş de a mitui un ziarist. În loc să-şi ofere un răgaz de meditaţie penitentă, Elena Udrea a început un pelerinaj mediatic, dezlănţuindu-se cu furie împotriva "grupurilor nelegitime de interese" din jurul premierului Tăriceanu. La 31 octombrie 2005, Administraţia Prezidenţială se vedea nevoită să conteste public "speculaţiile potrivit cărora instituţia şi Preşedintele României ar fi implicaţi în dezvăluirile făcute de doamna Elena Udrea în interviurile acordate presei". De remarcat că şi Theodor Stolojan a recurs la o justificare înalt morală, în momentul în care a informat naţiunea în direct, dar la o oră nepotrivită, că părăseşte echipa prezidenţială. "Mă ţin de cuvânt", a spus el. "Angajarea mea în susţinerea propunerii de platformă ar excede deja sfera activităţilor care nu ar afecta activitatea mea la Cotroceni", a completat “Stolo”. Valeriu Stoica a intervenit imediat la un alt post TV explicând că "Stolojan este un om profund onest", iar acţiunea sa este urmarea firească a faptului că "s-a creat o incompatibilitate între implicarea în politică şi funcţia sa de consilier prezidenţial". Numai că, din punct de vedere cronologic, "implicarea politică" a lui Stolojan este ceva mai veche. Tehnocratul a dat subit semne de viaţă la 8 mai, lăfăindu-se în carne şi pixeli, aţi ghicit, într-o apariţie televizată, în care a fost numai ecoul întârziat al unor afirmaţii prezidenţiale. Concret, la 1 aprilie preşedintele Băsescu îşi exprima prin intermediul cutiei magice părerile de rău legate de faptul că l-a desemnat pe Tăriceanu prim-ministru, constata că "Alianţa nu mai are niciun viitor", dar nega orice proiect al lui Stolojan vizând crearea unui pol în PNL care să fuzioneze cu PD. La 8 mai, Stolojan se căia, la rândul său, că l-a numit pe Tăriceanu, observa că Alianţa e suferindă, dar admitea silit că are de gând să înfăptuiască o nouă arhitectură politică. “Eu cred că putem în cadrul PNL să realizăm această schimbare... Dacă vom reuşi, este foarte bine, dacă nu vom reusi, va trebui să analizăm, să luăm o hotărâre(...) Categoric nu exclud (o nouă construcţie, n.n.), pentru că până la urmă sunt nişte valori liberale, sunt nişte idealuri", a spus Stolojan. Normal ar fi fost, totuşi, pentru un om "onest" să demisioneze înainte de anunţarea "platformei de la Piteşti", dacă nu încă din mai. În privinţa viitorului, nu e nici un mister după ce partitură va cânta Stolojan şi, mai ales, cine e dirijorul.