Primul eveniment major al anului politic intern, Congresul Extraordinar al PNL, s-a trezit concurat, din punctul de vedere al grijii mediatice, de o istorioară cu iz caragialian, lansată pe piaţă de un personaj cu apucături de personaj rupt din aceeaşi lume a lui Nenea Iancu. Cele două întâmplări sunt semnificative pentru plusurile şi minusurile principalilor rivali ai scenei politice româneşti, aşa cum şi le-au dezvăluit ei în aceste zile. Pe măsură ce s-a apropiat reuniunea liberalilor… normali, nu a celor făcuţi peste noapte, preşedintele a pus tunurile pe PNL şi pe premierul Tăriceanu. Dozându-şi bărbăţia, a preferat să nu lovească direct, mai ales că s-ar plasat de unul singur într-o lumină caraghioasă. Nu că ar fi fost pentru prima oară, dar e probabil să-i fi şoptit cineva: „Nu se face, dom’ preşedinte, nu se face!”. Aşa că Băsescu şi-a pus oamenii la treabă. Şi nu pe oricine. Cap de coloană a fost, fireşte, Stolojan, care se zbate din răsputeri să semene în capul ultimilor naivi ideea că e lider de partid şi, mai mult decât atât, că e al unui partid care chiar contează. Liderul excluşilor din PNL a fost flancat de două… doamne, ale căror ieşiri s-au dorit şi au reuşit a fi cu adevărat de efect. Mai întâi, Monica Macovei s-a apucat să-şi critice şeful. Pretextul l-a reprezentat proiectul de lege privind Agenţia Naţională de Integritate, ministrul Justiţiei acuzând lipsa de implicare a premierului în promovarea acestei legi. Tăriceanu, deşi pus în situaţia delicată de a fi criticat într-un interviu acordat unei publicaţii occidentale de către una dintre membrele echipei sale, a avut misiune uşoară, atrăgând atenţia că responsabilitatea legii îi aparţine Monicăi Macovei. Ofensiva mediatică şi-a atins punctul culminant de până acum o dată cu istoria bileţelului. De câteva zile, presă, politicieni şi… alegători n-au altceva mai bun de făcut decât să întoarcă pe toate feţele porumbelul lansat de Elena Udrea. Fosta consilieră prezidenţială, devenită secretar executiv al PD, şi-a amintit după doi o întâmplare: se făcea că primise un bileţel roz sau galben, prin care Tăriceanu îi cerea preşedintelui să intervină la Parchetul General în favoarea lui Dinu Patriciu. Băsescu a confirmat cu jumătate de gură adevărul celor spuse de portavocea sa preferată şi a anunţat că a dispus căutarea bileţelului roz sau galben în arhiva de la Cotroceni. Mi-i şi imaginez pe angajaţii Preşedinţiei căutând pe brânci bucăţica de hârtie devenită celebră, mai ceva ca biletele câştigătoare ale lui Lefter Popescu din „Două lozuri”. La rândul său, primul-ministru a negat categoric c-ar exista vreun bilet, indiferent de ce culoare, şi a întărit plastic: „E ca şi cum i-aş cere lui dracu’ să intervină pe lângă Dumnezeu, să mă pun bine pe lângă El”. E foarte posibil ca întreaga tărăşenie să se încheie în coadă de peşte. Au mai existat două episoade din războiul între palate în care Băsescu a ameninţat că trage şi a uitat să mai apese pe trăgaci. Este vorba despre stenograma şedinţei, CSAT în care au fost discutate legile siguranţei naţionale, şi despre o altă foaie de hârtie devenită celebră la vremea ei, în iunie anul trecut, la învestirea lui Radu Stroe ca secretar general al Guvernului. Deşi Băsescu a ameninţat că le face publice, şi stenograma şi foaia privindu-l pe Stroe zac şi acum în arhiva Cotrocenilor. De fapt, şi-au făcut datoria, aşa cum şi-o face acum bileţelul roz sau galben al Elenei Udrea. Probabil, el nu va apărea niciodată. Mai ales că Băsescu şi Udrea ar fi puşi în neplăcuta postură de a explica de ce au tăinuit fapta atâta timp. E foarte posibil ca biletul nici măcar să nu existe. Misiunea lui a fost doar aceea de accentua ideea legăturii dintre Tăriceanu şi petro-milionarul Patriciu, exact în momentul în care liberalii făceau zid în jurul preşedintelui lor. Cea mai gălăgioasă parte a presei a deplâns caracterul previzibil al lucrărilor Congresului. Dar ce era de aşteptat, însă, în condiţiile în care liberalii se simt, de doi ani, la putere fiind, ca într-o cetate asediată, din care tocmai au izbutit să alunge calul troian, botezat PLD? Pentru prima dată în istoria lor post decembristă, prin unitatea de care au dat dovadă la Congres, liberalii sunt pe punctul de răsturna toate pronosticurile ce vesteau o nouă scindare, odată cu apariţia diversiunii Stoica-Stolojan. Garnitura puternică de lideri ce fac zid în jurul lui Tăriceanu ar trebui să le dea de gândit celor care îşi închipuie că prin povestioare de alcov, cu bileţele galben-roz, vor reuşi să-şi ducă la îndeplinire visul devenit imposibil. Oricâte scenarii de acest gen ar mai apărea pe piaţă, ele nu par a fi de natură să mai zdruncine poziţia unui premier pentru care fiecare zi în fruntea Guvernului înseamnă încă un pas spre victoria în meciul cu preşedintele.