România este, în prezent, un stat în stare de război cu terorismul internaţional, realitate care justifică, în opinia autorităţilor, eludarea legii şi a Constituţiei. România este în război, chiar dacă românii nu conştientizează acest adevăr. Şi plăteşte prin jertfa soldaţilor care mor în teatrele de operaţiuni din Afganistan şi Irak. Nu este vorba de un conflict clasic, ci de unul asimetric, împotriva terorismului. Deşi declararea stării de război nu s-a făcut de către Preşedinte în faţa Parlamentului, beligeranţa există şi este recunoscută chiar de către unii demnitari sau afirmată în documente oficiale. La începutul anului 2005, Constantin Degeratu, consilier de Stat în cadrul Departamentului Securităţii Naţionale al Preşedinţiei României, a participat la o dezbatere pe tema Strategiei de securitate naţională a României în cadrul căreia a admis această realitate: "În fapt, după atacurile teroriste din septembrie 2001, România a optat să se angajeze fără rezerve în cadrul coaliţiei globale de luptă împotriva terorismului, atât prin acţiuni de natură internă cât şi prin participare cu trupe la acţiuni militare internaţionale. Din punct de vedere al intereselor naţionale, atât la data acelei opţiuni, cât şi în prezent, se poate aprecia fără rezerve că această opţiune a fost şi este singura atitudine responsabilă în condiţiile date ale situaţiei. Problema constă în necesitatea clarificării publice a acestui angajament, în recunoaşterea onestă şi responsabilă a faptului că ne aflăm - din acest punct de vedere - în stare de război cu reţelele terorismului internaţional (un război de un fel atipic, dar război)". "Recunoaşterea onestă" despre care vorbea Constantin Degeratu s-a făcut tocmai prin intermediul Strategiei de securitate naţională a României, document asumat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în şedinţa din 17 aprilie 2006. Numai că, dacă Strategia de securitate naţională a SUA din martie 2006 începe cu propoziţia "SUA sunt în război", oficialii autohtoni au fost mai pudici. Ceea ce Degeratu mărturisea brutal într-un cerc restrâns de specialişti nu putea fi spus ca atare românilor. Astfel că Strategia noastră de securitate susţine că "neutralitatea în războiul global împotriva terorismului nu este posibilă". Dacă neutralitatea nu este posibilă, rămâne beligeranţa. România este în război, iar textul care vorbeşte despre acest fapt are antetul Preşedintelui României. Una dintre cele mai importante consecinţe interne care decurge din starea de război este atenţia ce trebuie acordată apărării naţionale şi planificării acesteia. Ignorarea acestui aspect poate fi considerată, fără exagerare, drept inconştienţă. Cadrul legal care reglementează acest domeniu este dat de Legea nr. 473 din 4 noiembrie 2004 privind planificarea apărării. Potrivit articolului 5 al acestui act normativ, Strategia naţională de apărare a României este documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel naţional. Conform Legii nr. 473, pentru realizarea prevederilor Strategiei Ministerul Apărării Naţionale trebuie să elaboreze Carta albă a apărării, prin care se stabilesc obiectivele politicii de apărare. Pe baza Strategiei şi a Cartei Albe, MApN mai alcătuieşte şi Strategia militară. În prezent, Strategia militară a României datează din 20 aprilie 2000, fiind perimată după producerea unor evenimente precum atacul terrorist din 11 septembrie 2001, implicarea Bucureştiului în Afganistan şi Irak, aderarea României la NATO şi decizia privind prezenţa bazelor militare americane pe teritoriul naţional, pentru a enumera doar câteva. Aşadar, până în acest moment, România, stat aflat în război cu terorismul, nu dispune de nici unul dintre aceste documente, având, în schimb, o Strategie de securitate.