, din capul locului, că nu mi-am dorit să scriu acest material! Dar, pentru că anunţam anul trecut, prin august, că în parcul de pe Valea Nimăieştilor, din centrul Beiuşului, se desfăşura o tabără de sculptură monumentală în piatră, organizată de mai mulţi studenţi de la facultăţile de arte din Timişoara şi Cluj-Napoca, printre care şi beiuşeni, mă văd obligat să revin asupra subiectului. Mai trebuie să spun că scriu aceste rânduri în calitate de fost dascăl al unuia dintre entuziaştii plasticieni care, în naivitatea lor, ca şi a mea, de altfel, credeau, cu mai puţin de un an în urmă, că binşenii, mândri locuitori ai unui „oraş de cultură şi civilizaţie", cum era urbea alintată de unul dintre foştii ei edili, ar avea nevoie de câteva opere de artă!

La 30 august 2010, a avut loc vernisajul expoziţiei de sculptură monumentală, cele zece opere realizate cu ocazia acestei tabere de creaţie rămânând în patrimoniul cultural al urbei. Sau, cel puţin, aşa credeau generoşii artişti, unul dintre aceştia, beiuşeanul Daniel Dan, student al Facultăţii de Arte şi Design din Timişoara şi coordonator al proiectului, exprimându-şi chiar speranţa că ediţia următoare va fi una mai amplă ca număr de participanţi. Ei bine, dragi tineri, ca fost dascăl al unora dintre voi, vă rog să vă luaţi gândul de la o a doua ediţie a taberei de creaţie, să nu ne mai dăruiţi creativitatea, efortul şi simţămintele voastre! Pur şi simplu, nu le merităm! Spun asta, deoarece, la nici un an de la vernisajul pomenit, unele dintre sculpturi au fost răsturnate, deteriorate şi, mai grav, iremediabil distruse, bucăţi ale acestora ajungând în apele Văii Nimăieştilor, printre gunoaiele şi deşeurile care o populează! Pentru binele vostru, vă sfătuiesc să nu-i mai invitaţi pe colegi la Beiuş şi, mai ales, să evitaţi revenirea celor care au sculptat aici, vara trecută, alături de voi! Gândiţi-vă ce impresie şi-ar face colegii voştri despre urbea unde aţi trăit şi învăţat dacă ar vedea ce soartă tristă au avut creaţiile lor!

Cât ne priveşte pe noi, binşenii, nu vă faceţi griji! Avem de toate: şi poliţişti, şi jandarmi, şi gardieni publici, şi îngrijitori ai spaţiilor verzi! Suntem, deci, în siguranţă! La fel ca sculpturile pe care ni le-aţi dăruit voi! Acelea care au ajuns, la nici un an de la vernisaj, taman în Valea Nimăieştilor, cea care joacă, aici, ingratul rol de... apă a Sâmbetei!