Aparent, a fost un troc. Ceva de genul: dau postul de ministru al Apărării pe unul de comisar european. Sau invers. În fapt, ceea ce poate trece drept o cacealma politicianistă nu înseamnă altceva decât încă o confirmare că tendinţele autoritariste ale lui Băse transformă poveştile despre Bombo într-o glumă. Concret, preşedintele, urmat de trei aghiotanţi de la partidul pe care-l conduce de facto, în dispreţul Constituţiei, a descins pe furiş, în zori de zi, la sediul Guvernului, pentru a discuta chestiunea desemnării unui candidat pentru postul de comisar european din partea României. În realitate, nu era nimic de discutat. În realitatea normală, nu în cea dâmboviţeană şi, implicit, românească. Tratatul de la Maastricht şi Constituţia noastră stabilesc clar că prerogativele desemnării potenţialului comisar european aparţin şefului Guvernului. Cu toate acestea, timp de câteva săptămâni, am asistat la o falsă dispută pe această temă, vocile aservite Cotrocenilor lansând ideea potrivit căreia şefului statului i-ar fi revenit acest drept. În cele din urmă, Băsescu a recunoscut evidenţele. Cu ce preţ însă? Pentru că, aşa cum ne-a obişnuit, preşedintele îşi trage partea sa din orice. Atât din respectarea, cât şi din încălcarea legii şi a regulilor jocului democratic. România pierde, mai întâi, din cauza circului care a precedat desemnarea lui Varujan Vosganian pentru a face parte din Executivul UE. Nici acum, instituţiile de bază ale statului nu-şi cunosc atribuţiile, nici reprezentanţii lor limitele. Dar România mai pierde o dată, prin aceste negocieri la colţul mesei, din cauza consolidării abuzive a puterii prezidenţiale. După ce şi-a făcut de cap impunându-şi oamenii la Parchetul General şi la serviciile secrete, Traian Băsescu îşi trece acum sub control şi ultima instituţie "de forţă" pe care nu şi-o subordonase încă. Ministrul Apărării, Teodor Atanasiu, a păcătuit luându-i faţa preşedintelui prin anunţul făcut cu privire la retragerea trupelor noastre din Irak. Afrontul n-a fost trecut cu vederea, Băsescu hotărându-se să-i aplice o corecţie de toată frumuseţea celui care a mişcat în front. Să le fie de învăţătură şi altora care ar putea încerca îndrăzneli asemănătoare. Şi preşedintelui i-a reuşit figura. Deşi suspendat, Atanasiu era încă ministrul Apărării, până la lămurirea definitivă a subiectului, în instanţă. PNL avea aceste două puncte importante pe agenda sa anti-băsesciană: retragerea trupelor din Irak şi rezistenţa lui Atanasiu în faţa abuzului de forţă comis de Băsescu. Liberalii, însă, au greşit din cauză că n-au ştiut să valorifice aceste teme sensibile, cu priză la public. Ministerul Apărării a fost cedat PD-ului, chipurile pentru a "echilibra raportul de forţe" din sânul Alianţei. Este de râsul lumii această justificare oficială a pasului făcut înapoi. Până la urmă, exercitarea de către premier a dreptului său a părut un hatâr făcut de preşedinte. De fapt, în ograda acestuia a mai trecut un minister extrem de important, inclusiv prin implicaţiile externe şi prin fondurile uriaşe pe care le presupune modernizarea armatei. Aflăm, acum, că mai e nevoie, în aceste sens, de zece miliarde de dolari, după ce, în ultimii 17 ani, au mai fost aruncate alte zece miliarde, de multe ori pe vechituri care nu ne mai folosesc. Achiziţionate inclusiv în vremea fostului mandat al pedistului Sorin Frunzăverde. Afacerile făcute sub paravanul dotării armatei n-au trezit, până acum, interesul procurorilor anti-corupţie. Trăgând linie şi socotind, se naşte o întrebare: era chiar atât de important postul de comisar european, încât să merite ca liberalii să lase garda jos în faţa agresivităţii băsesciene? Culmea ironiei ar fi ca Vosganian să fie trântit la vot de Parlamentul European, în care majoritari sunt popularii de care PD-ul se agaţă precum scaiul. Faptul e posibil, dacă avem în vedere că şi bulgarii au propus un comisar liberal, ceea ce nu e deloc de natură să bucure Partidul Popular European.