Scandalul declanşat de descoperirea unor diplome false eliberate de conducerea Universităţii Oradea este departe de a se fi terminat, cazul fiind în atenţia Parchetului General care îi cercetează pe fostul şi actualul rector al instituţiei de învăţământ superior de fals în acte. Mai mult, traficul cu diplome post universitare se dovedeşte a fi o afacere bine pusă la cale de conducerea universităţii orădene împreună cu diverse instituţii dubioase din străinătate. Trafic cu diplome post universitare Ilegalităţile făcute de clanul Maghiar au ieşit la iveală atunci când Ambasada Italiei a cerut MEC să confirme, în regim de urgenţă, autenticitatea unei diplome pentru studii aprofundate în specializarea "Naturopatie", eliberată în 2003 pe numele cetăţeanului italian Marco Motagnani. La rândul său, ministerul a cerut Universităţii Oradea să transmită copii după actele de studii prezentate de italian în momentul înscrierii, respectiv aprobarea care a stat la baza acesteia. Aşa s-a ajuns la concluzia că la mijloc este vorba despre un fals grosolan, specializarea cu pricina nefiind niciodată predată în cadrul instituţiei orădene. Pentru a justifica eliberarea unui act fals, care poartă antetul MEC, rectorul Teodor Traian Maghiar a transmis ministerului o adresă conform căreia, în baza unui acord semnat între UO şi European Institute of Technology din San Marino, care prevede recunoaşterea reciprocă a studiilor efectuate şi echivalarea diplomelor, o comisie de la universitatea din Oradea a organizat, la San Marino, cursuri graduale periodice şi examene finale, în urma cărora i-au acordat italianului diploma. Tentativa rectorului de a-şi ascunde ilegalităţile nu a ţinut însă. Conducerea Facultăţii de Medicină din Oradea susţine că nu are specialişti în Naturopatie sau alte specializări similare, iar despre o comisie care să predea astfel de cursuri, în San Marino nici nu poate fi vorba. Mai mult, din diploma semnată de Teodor Maghiar şi Traian Maghiar reiese faptul că italianul a urmat, timp de doi ani, cursuri de specializare în Oradea şi nu în Italia, iar din CV-ul lui Marco Motagnani reiese acelaşi lucru. Singurii care au fost, într-adevăr, în San Marino au fost cei doi rectori, care de altfel i-au şi înmânat italianului actul de studii. În schimb, "absolventul" de cursuri postuniversitare nu a fost nici măcar odată înscris în cadrul FMF Oradea şi nu a avut aici nici un document de studii anterioare sau fişă matricolă. Impostor cu acte în regulă European Institute of Technology din San Marino este o instituţie a cărei diplome nu sunt recunoscute pe plan internaţional. Afacerea pusă la cale de Universitatea Oradea este astfel, destul de simplă. Pe bani frumoşi, studenţii din San Marino primesc o diplomă de la o facultate de stat din România, acreditată şi recunoscută. Mai mult, aşa zisul "student" care a primit o astfel de diplomă nu este tocmai un intelectual. Conform CV-ului lui Marco Motagnani, acesta se autointitulează licenţiat în medicină al Central Pacific University USA şi absolvent al mai multor cursuri de medicină tradiţională chineză printre care se numără şi cel de la Oradea. Numai că, universitatea Central Pacific figurează pe lista instituţiilor neacreditate în SUA, Consiliul de Acreditare a Învăţământului Superior din această ţară atrăgând atenţia că orice diplomă eliberată de Central Pacific University nu poate fi luată în considerare. Cu alte cuvinte, italianul este absolventul unei facultăţii nerecunoscute şi a unor cursuri dubioase, putând fi lesne catalogat drept un impostor. Universitatea Oradea a înţeles însă să sprijine impostura, fără să fie prea interesată de studiile anterioare ale celor cărora le acordă diplome post universitare. Cel mai probabil cazul nu este unul singular, existând şi alţi străni care au beneficiat de asemenea diplome. Mai mult, asupra conducerii Universităţii Oradea planează şi alte acuzaţii, făcute de Mircea Ifrim, care susţine că a fost destituit ilegal de la conducerea FMO fiindcă se opune unor serii de ilegalităţi. Fostul decan a precizat că s-au făcut presiuni de către Traian Maghiar şi Adrian Maghiar ca un număr de 32 de italieni care nu au fost prezenţi la nici o oră de curs să fie primiţi în examene după ce, chipurile, au recuperat în luna septembrie toate cursurile care s-au predat timp de un an. În încercarea de a-l intimida pe Mircea Ifrim, clanul Maghiar a apelat la informaţiile apărute în unele articole de presă care îl acuzau pe decanul FMO de mai multe ilegalităţi. Ceea ce nu ştia conducerea universităţii este că acuzele din presă s-au dovedit a fi nefondate, Mircea Ifrim câştigând în instanţă, printr-o hotărâre definititvă, procesul intentat autorilor articolelor care au fost găsiţi vinovaţi de insultă şi calomnie.