A trecut un secol şi jumătate de la 24 ianuarie 1859 fără ca semnificaţia istorică a acestei zile să fie afectată de trecerea timpului, aşa cum se întâmplă - în mod necesar şi firesc - cu atâtea alte evenimente din istoria noastră, care nu poartă însemnele eternităţii. Alegerea ca unic domnitor al celor două principate româneşti de dincolo de Carpaţi (Moldova şi Ţara Românească) a colonelului Al. I. Cuza a constituit, pentru unele dintre marile puteri europene, o adevărată surpriză. Au fost însă şi ţări care au conlucrat pentru reuşita acestei iniţiative politice (cum a fost, spre pildă, Franţa) sau au aprobat-o (cum a procedat, sub acest raport, Rusia). Au existat şi factori externi, care au fost ostili acţiunii politice româneşti (între acestea remarcându-se Turcia şi Austria), încercând să o anuleze, însă intenţiile lor nu s-au putut finaliza.

Consilierii locali ai comunei Sânmartin, reuniţi la sfârşitul acestei săptămâni într-o şedinţă extraordinară, au votat în unanimitate scoaterea la vânzare a Ştrandului Venus, situat în Băile 1 Mai. Această soluţie drastică se impune în condiţiile în care comuna Sânmartin, prin SC GCL Sânmartin, are de achitat Companiei de Apă Oradea o datorie de 5 milioane de lei.

Astăzi, hora Unirii, hora înfrăţirii este cântată, înlănţuită, jucată pe întreg cuprinsul României, cum a fost scrisă de Alecsandri, al ei autor, Unirii dedicată. Deşi bătrână, este încă tânără şi actuală, nu şi-a pierdut din formă şi conţinut.