Un cancer roade din bugetul naţional miliarde de euro anual, iar autorităţile de stat închid ochii. Evaziunea fiscală îmbogăţeşte mulţi şmecheri, alimentează conturile „băieţilor deştepţi”, dar îi sărăcesc în acceaşi măsură pe angajaţii şi pensionarii români, cărora nu le pot creşte salariile şi pensiile, afectează sistemul de sănătate şi educaţia, veşnic condamnate la subfinanţare. 

 

Evaziunea fiscală la băuturi spirtoase este un cancer economic pe care nu trebuie să-l cauţi cu lupa şi divizii antiteroriste pentru a-l găsi. Este necesară doar voinţă din partea organismelor fiscale de control care trebuie doar să aplice legea. La aproape orice crâşmă sătească se vinde tărie „de sub tejghea”, pe datorie scrisă în caieţel şi achitată când vine ajutorul social. La orice chermeză populară din oraşele ţării apar inevitabil tarabe cu produse „tradiţionale” din băuturi spirtoase, dar cărora le lipseşte un atribut esenţial pentru a putea fi comercializate: timbrul fiscal obligatoriu (şi asta sub nasul echipajelor de poliţie şi jandarmi).

Recent, o nouă ediţie a „Târgului Pălincarilor” s-a încheiat în Parcul Bălcescu din Oradea (deci pe domeniul public administrat de Primăria Oradea). De vineri până duminică, voie bună, ansambluri folclorice, lume destulă şi... evaziune fiscală cât încape. La nici una dintre zecile de tarabe la care se vindeau produse spirtoase nu se dădea bon fiscal, iar recipientele cu diverse sortimente de spirtoase nu aveau timbrele fiscale obligatorii peste capace. Mai mult, aproape toţi producătorii vindeau „pălincă” direct din butoi, la liber, tot fără bon fiscal. Iar portbagajele maşinilor parcate lângă tarabe, erau încărcate cu zeci de bidoane totalizând alte sute de litri de băuturi spirtoase. Un litru de pălincă la 50 de grade era vândută cu 30 de lei. Numai că nimeni nu poate garanta că ceea ce se comercializează este exact ce este trecut pe etichete, deoarece lipseşte cu desăvârşire orice certificat legal. Reamintim că orice produs spirtos comercializat sub o anumită denumire trebuie să fie certificat şi autorizat ca atare. „Dacă doriţi vă dau să gustaţi”, ne îmbie un comerciant în timp ce îi cercetam oferta. Mulţumim frumos şi îl întrebăm dacă nu mai lasă din preţ dacă cumpărăm mai multă. Pentru 30 de litri omul a lăsat dintr-un foc 5 lei din preţ, iar la cantităţi şi mai mari era dispus să vândă cu 20 lei/ litru. De mirare o astfel de reducere deoarece, dacă am adăuga acciza obligatorie pentru produsele spirtoase precum şi toate cheltuielile şi taxele (taxa de mediu, TVA, achiziţionarea sticlelor, distribuţia etc.) pe care ar trebui să le achite, aceşti producători ar trebui să vândă litrul de băutură spirtoasă la peste 70 de lei/ litru. Taxe şi impozite impuse de statul român tuturor producătorilor din domeniu, fără discriminare! Şi mai trebuie reţinut că vânzarea acestor produse la negru are un impact devastator asupra industriei legale, singura care contribuie, prin taxele pe care le plătește și locurile de muncă pe care le oferă, la dezvoltarea economică. Un producător care respectă legislaţia în vigoare nu poate să-şi vândă produsele, fiind efectiv sabotat de comercializarea la negru a acestor băuturi spirtoase denumite „ţuică” sau „pălincă”, băuturi fabricate de cele mai multe ori din zahăr şi diverşi coloranţi.

De reţinut că mai mulţi astfel de comercinaţi sau producători de spirtoase ne-au confirmat că la astfel de târguri tradiţionale nu se fac controale din partea autorităţilor statului. Şi, reţineţi, că astfel de serbări populare sunt generalizate la nivelul naţional, în toate oraşele şi târgurile ţării, sunt anunţate din timp prin mass-media şi cu toate acestea organele statului cu atribuţii de control nu fac nimic pentru a aplica legea!

Majoritatea producătorilor de spirtoase participă an de an la diverse târguri şi sărbători populare organizate de autorităţile locale sau judeţene. Nimeni nu contestă că astfel de manifestări sunt extrem de gustate de publicul larg care are prilejul socializării, a întăririi relaţiilor comunitare şi a sentimentului de apartenenţă la un spaţiu cultural şi geografic deosebit. Însă nu este normal ca astfel de sărbători să devină spaţii în care legea nu se aplică. Nu este normal ca astfel de spaţii în care se comercializează băuturi spirtoase să devină un fel de „free zone” de la plata taxelor şi impozitelor. Şi asta în timp ce la doi paşi, comercianţii de produse alimentare (mici, cârnaţi, covrigi, plăcinte etc.), sau bere dau bon fiscal! Nicăieri în lumea civilizată, al cărui nivel de trai tot sperăm să îl atingem, nu există o practică prin care să se suspende legile unui stat.

În România, cantități enorme de alcool nefiscalizat sunt vândute anual la tarabe improvizate sau la marginea drumului, prin piețe, internet sau alte canale de distribuție către consumatori. Prin calitatea lor îndoielnică, aceste produse, care nu sunt supuse niciunui control, reprezintă o reală amenințare pentru sănătatea și chiar viața consumatorilor, generând totodată costuri bugetare semnificative.     

Evaziunea fiscală are un impact devastator asupra industriei legale, singura care contribuie, prin taxele pe care le plătește și locurile de muncă pe care le oferă, la dezvoltarea economică.

Conform unui studiu din industria de profil (realizat în 2015), piața neagră de alcool din România este în continuă creștere, ajungând să reprezinte peste 90% din totalul pieței și să aducă statului prejudicii de miliarde de euro anual. Banii pierduți astfel, ar putea rezolva probleme bugetare importante din domenii cheie, precum sănătatea, educația, protecția socială și infrastructura.