Drepturile fundamentale ale omului sunt probabil cea mai importantă problemă rezolvată de către istoria modernă a omenirii. Respectarea lor a înnobilat specia umană. Necazul este că în paralel cu rezolvarea progresivă la nivel mondial a drepturilor omului, omenirea, prin reprezentanţii săi politici, s-a perfecţionat progresiv în folosirea perversă a noţiunilor privind drepturile omului.

Cu aceste noţiuni poate fi turbată o mulţime, pot fi schimbate guverne, se pot declanşa războaie etc... Că dedesubt sunt alte interese este altceva, faţada legitimează. DNA-ul, în România, a făcut minuni, a secţionat multe din cele mai mari flegmoane ale naţiunii. Performanţa DNA-ului a început atunci când pentru cele mai încurcate şi dificile cazuri au fost solicitaţi cei mai pregătiţi oameni în urmărire şi supraveghere, cu cele mai performante aparate. Toată lumea era încântată, lumea aplauda şi striga lozinci aprobatoare pe stradă, Europa felicita, Ambasada Americii încuraja şi felicita etc. Până când... până când săpăturile DNA-ului au început să se apropie de hipercorupţia şi matrapazlâcurile multinaţionalelor. Se ştie că marile naţiuni, mai ales SUA, au departamente speciale, care antrenează în activitatea lor inclusiv CIA şi care protejează şi promovează interesele multinaţionalelor peste hotare. Aşa protejează bunăstarea cetăţenilor, sugând sudoarea altora.

Pentru bunăstarea poporului tău merită să porţi războaie şi să faci orice pentru ca ventuzele („multinaţionalele” – aiurea multinaţionale!) să poată funcţiona.

Deci, până când săpăturile nu s-au apropiat de multinaţionale, acestea erau constituţionale şi pentru comisarii politici externi şi pentru comisarii politici interni. În mod brusc, săpăturile apropiindu-se de multinaţionale, folosirea săpătorilor performanţi a devenit neconstituţională şi ameninţă drepturile fundamentale ale păgubiţilor. Aşa încât situaţia a presupus înlocuirea săpătorilor performanţi cu săpători semicalificaţi, care se vor califica din mers la nivele inferioare şi în timp lung va permite multinaţionalelor să-şi fardeze faţa. Şi acum câteva consideraţii generale, care vizează şi lozincile de pe garduri şi ecrane:
 În mod sigur intruziunea în viaţa particulară a unui individ, oricare ar fi el, este un abuz impardonabil, dacă este un individ curat. În al doilea rând, niciun om cinstit nu poartă frică de a fi urmărit. Este cert că nu se poate obţine decât concluzia că e cinstit. În al treilea rând, în epoca internetului, când toţi îşi exhibă posteriorul şi anteriorul pe facebook, despre ce intimitate vorbim?

Toţi cei care au o muscă pe căciulă vor sări ca arşi, ori de câte ori se va profila perspectiva de a se pune reflectorul pe ei. Atunci rămâne întrebarea: care este bilanţul pentru români a intervenţiei neaşteptate a C.C.? Pentru cei cu interese economice la noi este clar, dar pentru noi? Am câştigat un punct în democratizare. Este cert. Dar, slăbind pe termen lung lupta anticorupţie, nu cumva pierdem mai mult?

Cine a distrus baza materială a poporului român: corupţia sau săpătorii performanţi? Ce ne doare cel mai mult, minciuna din spatele cortinei sau adevărul din faţa cortinei? E dreptul şi datoria fiecăruia de a judeca pe cont propriu aceste aspecte. Personal, nici nu aplaud, nici nu hulesc măsura luată, mă întreb doar cum îmi va fi mai bine mie şi urmaşilor mei, gândindu-mă că nu drepturile românilor au fost vizate, ci interesele altora, altfel intervenţia ar fi fost de la început şi nu în toiul luptei. Te întrebi însă până la ce nivel de profesionalism au fost infiltrate instituţiile statului român şi cu câtă siguranţă suntem plimbaţi în lesă, cu botniţa pusă şi legată strâns. Şi dacă tot veni vorba despre interese, să ne aplecăm puţin şi asupra altui aspect. Asaltul pentru lichidarea definitivă a ultimelor proprietăţi româneşti din industria laptelui. Totul a început învăluit cu laptele din şcoli, cu acele victime nevinovate de copilaşi, fără a se putea dovedi că făbricuţa Brădet este o sursă de infectare mortală pentru copiii în cauză (bacilul E.coli fiind cvasiubicuitar şi doar unele variante sunt vinovate de intoxicaţia mortală), dar miniştrii strigă inconştienţi (sau îşi fac datoria) la microfon, iar TVR reia, amplificând şi difuzând ştiri cu mare impact emoţional, zi de zi. Consecinţa este un scandal, care are nivel continental şi afectează toate produsele lactate româneşti. Atenţie, doar cele câteva care au mai rămas prin sud purtând mărci româneşti! În Transilvania procesul lichidării proprietăţilor româneşti în industria laptelui este aproape încheiată, iar ceea ce se produce poartă etichetele firmelor care au devenit proprietare. Întâi au preluat industrializarea laptelui, apoi fermele de vaci. Acum au trecut Carpaţii şi probabil în final vor să-şi însuşească supunerea totală a producţiei de lapte de oaie din munţi. În ultima etapă se pot cumpăra păşunile. Românilor le rămâne să ajungă oieri şi văcari în propria ţară biciuiţi de înstăpâniţi. Ar face bine autorităţile să expună public, în mod cinstit, situaţia acestor proprietăţi.

Ce mai este de predat din România? Dl. Cioloş nu a dat niciun răspuns interpelării din Parlament privind intenţia de a face cadou portul Constanţa (care va deveni un port important în viitorul Europei) celor care ne refuză de ani de zile intrarea definitivă în Europa.

Ce va mai rămâne din noi? Când vom înţelege că pe plan internaţional totul se face în numele interesului nerostit, sub acoperirea lozincilor mari (democraţie, umanitarism etc… etc…), prin tehnica învăţă-l pe prost să se predea după ce îl vei convinge că interesul tău este de fapt interesul lui! Jucăm de ne dăm sufletul după cum ne cântă dracul şi cine vrea la fluier! Toate bătăliile din lumea asta sunt bătălii economice. Diferenţa este că unii conducători se gândesc la buzunarul fiecărui cetăţean, pe când alţii îşi umplu ei buzunarele vânzându-şi cetăţenii.