Aflat în urmă cu câteva zile la Oradea, pentru a susţine un curs organizat de Filiala Bihor a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, dl prof. dr. Marin Toma, preşedintele CECCAR, a răspuns câtorva întrebări adresate în ultimul timp ziarului nostru de mai mulţi profesionişti contabili. Cine poate să organizeze şi să conducă contabilitatea conform ultimelor reglementări legale? Cine poate să întocmească şi să semneze situaţiile financiare anuale? Marin Toma: Sunt două aspecte deosebite, întotdeauna s-a făcut o diferenţiere între ţinerea contabilităţii şi cel care poate să semneze şi să prezinte situaţiile financiare în calitate de expert. Cine poate să ţină contabilitatea este o problemă care aparţine exclusiv de administraţie, de director, de patron. Conducerea unei unităţi este liberă să îşi găsească persoanele care să îi ţină contabilitatea. Poţi să îţi ţii contabilitatea cu cine vrei, important este cine îşi asumă responsabilitatea asupra contabilităţii respective, cine este împuternicit, cine are autoritatea de a întocmi situaţiile care ies în afara întreprinderii. Din acest punct de vedere, legea contabilităţii este categorică, dacă această contabilitate este condusă de către compartimentul propriu în cadrul fiecărei intreprinderi, personal angajat, ţinerea contabilităţii este la libera alegere a angajatorului, cel care semnează şi le elaborează şi le trimite către beneficiar este un economist cu studii superioare. O a doua variantă, care este din ce în ce mai răspândită şi la noi, este că activitatea de contabilitate este externalizată, atât în ceea ce priveşte ţinere, întocmirea documentelor, dar mai ales contabilizarea lor şi elaborarea situaţiei financiare prin persoane specializate membri ai CECCAR, şi aceştia sunt experţii care au societăţile de expertiză contabilă. Până acuma am avut o categorie profesională intermediară între contabilii autorizaţi cu studii medii şi experţii contabili. Din raţiuni umane, zic eu, legea prevedea nişte perioade de vechime, doi ani, trei ani sau cinci ani ca să poţi da examenul la expert contabil şi atunci mulţi cu studii superioare s-au grăbit să iasă mai repede în piaţa serviciilor contabile şi la doi ani vechime au dat examenul de contabil autorizat şi au apărut contabilii autorizaţi cu studii superioare. Modificându-se legea noastră de bază, eliminându-se condiţia de vechime, automat această categorie intermediară a rămas undeva în aer, motiv pentru care conducerea Corpului a şi luat măsura să se dea un examen de diferenţă, care îi va certifica în calitate de experţi contabili. Măsurile au fost publicate deja în Monitorul Oficial, iar examenul este stabilit pentru 31 martie. Aşa vom rămâne doar cu contabili autorizaţi cu studii medii. Cei cu studii medii, şi aici este o problemă, ţin contabilităţi şi dacă sunt persoane fizice, nu vor putea să semneze şi să prezinte situaţiile financiare pentru că nu legea noastră stabileşte cine semnează situaţiile financiare ci legea contabilităţii, nu o lege a Corpului. De ce nu pot să întocmească situaţii financiare contabilii autorizaţi cu studii medii cu vechime în muncă, respectiv în contabilitate, de peste 15 ani, De ce nu pot să întocmească situaţii financiare? Marin Toma: Este o problemă care rămâne de studiat pentru că într-adevăr ei nu pot să semneze, dar ştiţi că în practică ei le întocmesc, aşa a fost întotdeauna. Aici mai este o chestiune, depinde de categoria de mărime a societăţii comerciale. Dacă întreprinderea este mai mică şi îndeplineşte nişte condiţii el, poate să semneze alături de administrator fără niciun fel de probleme. Contabilul autorizat cu studii medii poate să semneze situaţiile financiare, însă dacă responsabilitatea nu şi-o asumă administratorul ci specialistul nostru, el trebuie neapărat să fie sub un control sever şi să fie cu studii superioare. Problema este o chestiune de uman, mai mult, cu cei cu studii medii. Suntem un pic mai în urmă faţă de practicile europene, în Europa, în care şi noi am intrat. Nu se mai caută atât de mult cei cu studii superioare, se caută practica, experienţa practică şi cu o experienţă practică de 15-20 de ani poate că vă alegeţi foarte bine cu un nivel de studii universitare şi aşa este în Franţa, unde, dacă vrei să fii expert contabil, există calea universitară şi calea neuniversitară, prin practică îndelungată. Cine poate să efectueze lucrări de audit financiar şi consultanţă financiară în România, în cadru legal? Marin Toma: Este o chestiune care se confundă în acest moment. Profesia contabilă este una singură şi este formată din mai multe activităţi: activitatea de ţinere a contabilităţi, de elaborare şi prezentare a situaţiilor financiare, de audit, evaluare, alte servicii contabile etc. Problema care se pune este că, la noi, ca de altfel şi în unele ţări foste socialiste, activitatea de audit a fost extrasă şi s-a format o structură aparte, dar este doar o activitate, nu o profesie. Profesia este una singură, ca atare, după standardele europene, profesionistul contabil, care are acces la toate serviciile care formează profesia contabilă, fără restricţii, este expertul contabil, deci el are acces la toate serviciile. Problema care se pune acum este că extrăgând anumite activităţi din profesia contabilă şi făcându-le autonome, ce se întâmplă cu relaţia dintre expertul contabil şi aceste servicii? Se pare că prin Ordonanţa 17 din modificarea legii se spune că experţii contabili pot efectua audit financiar şi consultanţă fiscală în condiţiile reglementărilor specifice. Nu avea nicio raţiune să se introducă acest articol în Ordonanţa 17, pentru că orice cetăţean de pe stradă care împlineşte condiţiile legale poate să facă audit financiar în reglementările specifice. Introducerea acestuia într-un organism presupune recunoaşterea de drept a competenţei, deci competenţa există. Ca atare, pentru a ieşi în piaţă, trebuie să mă supun regulilor organismului respectiv, Camera Auditorilor Financiari şi Camera Consultanţilor Fiscali. Una este obţinerea competenţei, care este implicită prin acest articol de lege, şi altceva, problema de a executa în piaţă. În piaţă trebuie să faci totul conform standardelor şi normelor emise de organismele respective. Nu era nicio logică pentru trecerea acestei prevederi în legea noastră de organizare, legea experţilor contabili. Experţii contabili pot executa lucrări de audit şi consultanţă fiscală fără a fi membri cotizanţi ai acestor organizaţii profesionale? Marin Toma: Nu, nu pot, din moment ce ei trebuie să respecte regulile unei camere, trebuie să se înscrie în ea. Este adevărat că nu mai dau examen, dar se supun tuturor regulilor acelei camere. Dacă muncesc pe piaţă şi prestează servicii, atunci trebuie să cotizeze. Mi se pare logic, imaginaţi-vă că şi în expertiza contabilă, odată cu circulaţia liberă a serviciilor, specialişti din alte ţări din alte domenii, care sunt experţi contabili la ei acasă, or să vină peste noi. Singura problemă pe care putem să le-o punem este să se înscrie la noi şi să respecte toate regulile noastre. Numai noi îi putem întreba asupra pregătirii, nu ne interesează dacă în ţara lor au obţinut calitatea de expert, acestea sunt chestiuni de recunoaştere a profesiilor în Europa. Deoarece Legea 31/1990, privind societăţile comerciale, prevede ca cel puţin unul dintre cenzori să fie expert contabil sau contabil autorizat, cum se explică noile prevederi legale care prevăd posibilitatea de a fi cenzor numai pentru persoanele cu studii superioare? Marin Toma: Legea 31, din păcate, a fost modificată prin Hotărârea 341 din decembrie, schimbare făcută foarte în pripă. Era un indicator pe listă la Comisia Europeană, dar Ministerul Justiţiei a cerut deja unele modificări. Din punctul nostru de vedere, pe aceste domenii a ieşit o mică varză în materie de control al firmelor. De exemplu, o să găsiţi în articolul 163 că se pune semnul egal între cenzor, auditor intern şi comitetul de audit al întreprinderii. Este ceva ce nu poate fi discutat vizavi de standardele Uniunii Europene, noi am trimis deja propuneri de modificare şi trebuie să le clarificăm. Noi am cerut de 10 ani să se scoată din Legea 31 aşa ceva. Cum este posibil ca un acţionar care îşi introduce banii în afacere să şi garanteze publicului, băncilor, Ministerului de Finanţe, prin semnătura de pe bilanţ, că e bine ce a făcut în contabilitate. Păi dacă sunt banii lui el a desfăşurat toată activitatea, el va prezenta şi raportul că e bine ce a făcut. Deci este o situaţie anormală, este o problemă care vine de la 1877, de când au apărut pentru prima oară cenzorii în România. Suntem în urmă în materie de standarde privind incompatibilităţile şi conflictele de interese. Nu are ce să caute un asemenea articol acolo, mai ales că se creează o mare nedreptate. Injustiţie faţă de membrii echipei de cenzori, pentru că unul singur munceşte, expertul contabil, ceilalţi sunt de alte meserii, dar iau bani în mod egal, şi mai există o inducere în eroare a utilizatorilor situaţiilor financiare care aşteaptă ca prin raportul cenzorului să dea o anumită siguranţă că situaţiile financiare sunt corecte, sunt fidele. Cum să fie fidele, când eu, acţionar, semnez bilanţul, eu fac toate afacerile acolo şi tot eu mă prezint. Nu se poate. Este o anomalie şi nu este singura, sunt destule anomalii în Legea 31. De ce este indicat ca prestările de servicii în domeniul financiar contabil să fie efectuate numai de persoane autorizate CECCAR? Marin Toma: Aici este vorba despre ceea ce înseamnă interesul public. Profesia contabilă este singura profesie dintr-o economie a unei ţări care se deosebeşte de toate celelalte profesii, prin faptul că îşi asumă o responsabilitate faţă de public. Eu fac bilanţul contabil la o întreprindere, eu îl auditez, dumneavoastră îl cenzuraţi, suntem experţi contabili. Culmea este că această întreprindere ne şi plăteşte, nenorocirea este că nu facem bilanţul pentru întreprindere, îl facem pentru utilizatorii externi, pentru bugetul statului, ca să aibă ce impozita, pentru acţionari, pentru bănci, pentru terţi furnizori ş.a.m.d.. Această responsabilitate vizavi de public face ca profesia noastră să nu fie lăsată la întâmplare. În alte ţări se merge mai departe, cel care ţine contabilitatea este înregistrat la Registrul Comerţului şi este dat publicităţii precum acţionarul şi administratorul, deci este o persoană publică, să vadă lumea cine e şi dacă este competent. Pentru ca toate prevederile referitoare la etică şi educaţie să fie bine puse la punct şi respectate în relaţia cu publicul şi consumatorul, trebuie să fie cineva care să garanteze. Cum statul nu are a se băga în treburile astea, trebuie să existe organismul profesional care se ocupă de asta. De aceea este bine ca aceste atribuţii să fie efectuate prin persoane controlate şi controlabile. Controlate de organismul profesional, controlabile de către public, se ştie cine este persoana respectivă. Este o problemă care trebuie înţeleasă: diferenţa între ce face un contabil şi ceea ce face un alt profesionist. Vă mulţumim pentru timpul acordat.