Pentru absolvenţii din 1954 ai Liceului "Emanoil Gojdu" (seria cu 11 clase) clopoţelul va suna din nou sâmbătă 28 august, la orele 10. Întâlnirea de 50 de ani de la absolvire este de pe acum emoţionantă, pentru că ne-am despărţit atunci în pragul tinereţii şi ne vom revedea aproape septuagenari. Chiar dacă ştim aproape totul unii despre alţii, mărturisirile pe care ni le vom face vor avea încărcătura lor sentimentală, pentru că poartă povara şi experienţa unei întregi vieţi. Ne vom aduna din toată ţara, ba chiar şi mai de departe. Cei mai mulţi din Oradea, destui din Bucureşti, de prin Cluj, Timişoara sau din alte oraşe ale ţării, dar vom avea şi un coleg care vine tocmai din Australia. Majoritatea sunt deja pensionari, alţii încă în activitate, lăsând în urmă cariere diverse: profesori universitari de diverse specialităţi, scriitori, medici, ingineri etc. Din păcate, destui dintre noi nu mai pot fi prezenţi la această întâlnire pentru că şi-au încheiat (unii dureros de repede) existenţa pământeană. Ne bucurăm însă că mai avem cine să strige catalogul: venerabilul profesor Emilian I. Roşescu şi - pe atunci tânărul director adjunct -Gheorghe Ţenţ. Le promitem să fim mult mai disciplinaţi decât cu 50 de ani în urmă, în aşa fel încât să nu fie obligaţi să ridice tonul ca să ceară linişte. Au făcut-o destul la vremea respectivă, iar acum nu ne rămâne decât să le cerem iertare pentru toate supărările produse de neastâmpărul adolescenţei. Dar dânşii înţeleg asta, pentru că promoţia noastră n-a fost nici mai bună nici mai rea dintre multele generaţii care le-au trecut prin mâini. Deci, sâmbătă 28 august, orele 10, va suna din nou clopoţelul şi se va auzi iarăşi chemarea: "La clasă!" Câţi vom fi ? Sperăm cât mai mulţi, pentru că absenţele nu se vor motiva cu nici un chip.