La Girişu de Criş, pe drumul primăriei, Cine se hotărăşte să intre cu maşina pe drumul ce duce către primăria comunei Girişu de Criş trebuie să aibă nişte suspensii solide la autovehicul, cu arcuri rezistente şi să se asigure cu piese de schimb la ansamblul de direcţie şi frâne. Felul cum arată drumul, plin de gropi, te duce cu gândul la un teren pe care ar fi explodat mine antitanc. Au trecut peste opt luni de la alegerile locale din 6 iunie 2004, timp în care aleşii comunei ar fi putut demonstra cetăţenilor că se implică în realizarea promisiunilor la capitolul reparaţii de drumuri şi poduri. Dar nici măcar străduţa ce duce din şosea până în uşa primăriei nu s-a reparat. Se invocă motivul lipsei de fonduri. Este greu de crezut că din impozitele plătite de locuitori nu s-ar găsi bani măcar pentru 2-3 remorci de pietriş, din Crişul Repede, aflat la câţiva paşi, ca să fie înfundate gropile pe drum. Există şi forţă de muncă în sat, câţiva oameni ar putea să împrăştie cu lopeţile pietrişul. Sunt localnici care beneficiază de ajutor social, obligaţi să presteze zilnic ore de muncă în folosul comunităţii. Dacă nu face primăria, nu face nimeni La fosta fermă zootehnică a CAP, din satul Tărian, împărţită între mai mulţi proprietari, pe carosabilul ce se desprinde din şosea către depozite şi grajduri, parcă deunăzi ar fi trecut războiul, lăsând gropi care, pe timp ploios, seamănă cu nişte heleşteie. Nimeni nu mai pune mâna pe lopată, drumurile sunt lăsate la voia întâmplării, ca şi cum nu ar exista un consiliu local. Temerile şi îndoielile cetăţenilor din localitate sunt mari, ei nu mai cred că podul de peste Criş, de la Tărian, distrus în urmă cu 20 de ani, de apele învolburate, va fi pus la loc vreodată. Ca să ajungă la pământuri cu mijloace de transport şi utilaje agricole, agricultorii sunt nevoiţi să treacă prin Criş sau să ocolească aproape 10 kilometri. Din câte legislaturi postcomuniste au trecut, aleşii comunei s-au dovedit mai puţin interesaţi în acest sens, iar organele judeţene de resort, nici atât.