Acum mai bine de 125 de ani, Eminescu atrăgea atenţia asupra faptului că cel mai grav şi mai periculos handicap al poporului român constă în faptul că la el acasă el nu deţine frâiele economiei, că economia ţării este în mâinile altora. Pentru el, cea mai importantă stringenţă a viitorului consta în necesitatea ca frâiele economice să fie preluate în România de către români. Fără aceste frâie nu era posibilă emanciparea de niciun fel. Avea profundă dreptate. Ajuns, după fanarioţi, rob şi slugă pe propriile pământuri, poporul român nu putea ieşi din opinci decât după emanciparea economică. Au înţeles acest lucru marii oameni ai vremii. Înaintea lui Eminescu au înţeles Cuza şi Kogălniceanu, împroprietărind ţăranii, secularizând stupidele domenii călugăreşti, iar apoi Brătianu prin crearea instituţiei bancare româneşti. Ce suntem noi azi? Căpşunari în Spania? Cerşetori de locuri de muncă prin lumea întreaga? Dezindustrializarea ţării este aproape terminată. În loc să trateze bolile economice, atâţia politicieni vinovaţi s-au ocupat doar de înmormântarea "decedaţilor", uneori îngropându-i de vii. România a fost condusă de nişte cioclii nenorociţi. În loc să caute sau să accepte soluţii, cel puţin o parte din întreprinderi, ca să nu ajungă vinovaţi de crimă împotriva poporului român, ei închideau ochii la crime precum cea de la Tepro Iaşi. Era clar şi pentru cele mai nevolnice minţi că sintagma "grămadă de fier vechi" este doar o lozincă de manipulare psihologică a populaţiei. Era clar pentru toată lumea că cel puţin o parte dintre întreprinderi erau cumpărate doar pentru a le anihila concurenţa, pentru a pune mâna pe piaţa de desfacere şi eventual pe mâna calificată de lucru. Puteau privatiza guvernanţii zecile de mii de întreprinderi, evitând, de fapt, condamnarea lor la moarte şi salvând milioane de locuri de muncă? Puteau, dar nu au făcut-o pentru că o parte erau doar executanţi, alţii, demagogi bezmetici, iar alţii ticăloşi, care pentru 10 dolari şi-ar fi vândut şi mama. Au dispărut peste noapte întreprinderi hipercompetitive vechi de peste 100 de ani, precum fabrica de sticlă de la Pădurea Neagră, care avea asigurată desfacerea aproape 100% pe cele mai pretenţioase pieţe. Cine a cumpărat-o şi de ce a închis-o? De fapt, cine a vândut-o şi cum? Să nu continuăm că ne doare. S-a terminat dezindustrializarea şi deznaţionalizarea economiei româneşti. Am ajuns în stadiul unde suntem. Luăm bani grei împrumut pentru a construi autostrăzi. Banii vor fi înapoiaţi din buzunarele românilor. Doar pe sectorul Bihor, şantierele sunt conduse de 18 turci şi niciun român. Noi le construiam la turci şosele pe când ei nu ştiau ce sunt acestea. Brusc nu mai există români capabili să administreze şantiere. Pe banii tăi, în ţara ta, turcii au salarii de 10 ori mai mari decât românii care nu au acces decât la munci inferioare. Iar acest lucru se repetă în toate domeniile economice şi la toate nivelele. Cine sunt cei care se fac vinovaţi de crimă împotriva poporului român? Nu cumva este nevoie şi de o lege a lustraţiei morale, a hoţiei şi trădării? Toate balivernele justificative sunt praf în ochi. Niciodată ca astăzi nu a fost mai acerbă, între popoare, lupta pentru un loc sub soare. Globalizarea înseamnă pe termen lung asimilarea multor popoare mici. Popoarele încep să conştientizeze acest lucru. De-a latul pământului protejarea economiilor naţionale a devenit o preocupare majoră. Nu doar actorii mari care vor să se afirme: Rusia, China, India, Japonia, dar şi ţări medii şi mici, nu doar cele din America Latină încearcă să rămână vii, să aibă un cuvânt de spus în viitorul lumii, cuvânt care va începe cu sintagma economie. Cetăţenii de rând devin în multe locuri activi din acest punct de vedere. Mi s-a întâmplat personal în Belgia. Vroiam să cumpăr ceva şi am ales, dintr-un market, ceva în funcţie de suma de care dispuneam. Obiectul era chinezesc. Un cetăţean obişnuit m-a apostrofat: "Cumperi un lucru chinezesc, înseamnă că subvenţionezi un loc de muncă în China. Finanţează, cumpărând, un loc de muncă în Belgia sau măcar în Europa". Ei sunt proşti şi naţionalişti, iar noi suntem deştepţi şi internaţionalişti? Sau suntem noi proştii şi fraierii celor care vor să-şi vândă marfa şi ne orbesc cu lozinci răsuflate încă de pe vremea celorlalte Internaţionale? Repet, istoria nu judecă în decenii, ci în secole. Ceea ce se întâmplă acum va avea consecinţe pe termen extrem de lung. Este în joc viitorul acestui popor. Va fi el în viitor de mâna a doua sau de mâna întâi? Se va putea el împlini economic şi social-cultural pe măsura potenţialităţilor sale sau va "boicota" în continuare istoria, hibernând în căpşunării? E timpul să privim lucrurile în faţă şi să le spunem pe nume. Interese vitale ale poporului român au fost trădate de către guvernele sale. Beneficiile muncii poporului român nu mai aparţin românilor. Ele contribuie la înflorirea ştiinţei, culturii şi bunăstării pe alte mealeaguri. Românilor le-a rămas sudoarea. Românii se bucură dacă sunt acceptaţi să muncească, plătiţi fiind la ei acasă cu salarii mai mici decât în colonii. În colonie ne-au transformat guvernele României. Ceea ce se poate repara se poate face cu o altă clasă politică. Avea sau nu avea dreptate Eminescu?