Dacă ieri ne întrebam, pe bună dreptate, care o fi "preţul tăcerii" unor organe abilitate să verifice justeţea cheltuirii banului public, fără a avea speranţa că vom primi şi vreun răspuns, astăzi putem fi siguri că ştim măcar care este reversul medaliei, adică preţul... ruperii tăcerii, pe care au fost nevoiţi să-l plătească, cu vârf şi îndesat, câţiva cunoscuţi fruntaşi politici din Partidul Democrat, marginalizaţi pe listele electorale pentru îndrăzneala cu care s-au ridicat, nu o dată, împotriva dictaturii din organizaţia judeţeană a formaţiunii. Cazul vicepreşedintei Biroului Permanent Naţional al Organizaţiei de femei a PD, Maria Durgheu, cunoscut om de afaceri orădean, plasată pe poziţia a... 14-a pe lista de consilieri locali nu este singular, distinsa doamnă fiind urmată, pe aceeaşi listă a ruşinii, de vicepreşedintele Lazăr Cutuş, un redutabil maestru al barei care şi-a împărţit ultimii opt ani între societatea civilă de avocaţi pe care a fondat-o şi Consiliul Local, unde, în calitate de preşedinte al comisiei juridice, a vegheat la respectarea legalităţii tuturor proiectelor de hotărâri, dând peste mână sau cenzurându-i pe cei care au râvnit la calitatea de ales al obştii doar pentru a-şi consolida averile. Vizibila cădere în sondaje a democraţilor a semănat panică la nivelul organizaţiei judeţene, care se vede în situaţia de a pierde nu numai bătălia pentru Oradea, ci şi războiul pentru Bihor. Reducerea numărului de consilieri locali şi judeţeni, şi înteţirea luptei electorale prin lansarea unor contracandidaturi mult mai credibile ar fi trebuit să ducă, implicit, la creşterea valorii candidaţilor PD în alegerile locale, de pe urma cărora acest partid abia dacă poate spera trei-patru consilieri locali, în frunte cu actualul primar, şi doi-trei consilieri judeţeni. Dar, în aceste condiţii, trebuia înlăturate toate persoanele compromise, cu un trecut îndoielnic, adevărate pietre de moară la gâtul unei organizaţii în derivă, ceea ce ar fi deconspirat, însă, adevărata camarilă care s-a înstăpânit peste administraţia locală şi judeţeană. Nu întâmplător, unul din "locotenenţii" primului edil se dădea deunăzi de ceasul morţii, în plină şedinţă de partid, anunţând că nu va mai candida, dacă cei care i-au făcut viaţa amară timp de patru ani îi vor mai fi colegi de legislativ local. Dacă "viaţă amară" înseamnă blocarea unui jaf de cel puţin 10 miliarde de lei bani publici, prin vânzarea a două hectare de teren intravilan, intenţionat subevaluate, către una din rudele sale, "locotenentul" are dreptate: nu de oameni ca Lazăr Cutuş are nevoie Partidul Democrat, ci de o gaşcă de baroni locali care, după ce s-au dedulcit ani în şir la mierea banul public, s-ar mai linge pe degete încă patru ani de-acum înainte...