Contrapunct Deşi toată lumea este în blocstarturi, totuşi unii nu iau aminte la strigătele omului cu pistolul şi-şi văd de treburile lor, epatându-şi scenariile fiecare după propriul diapazon. Sigur că este nevoie de ceva apucături de paranormal pentru a desluşi cu adevărat ce se întâmplă în jurul tău. Şi sunt bine conturate două planuri: unul la nivel central şi unul la nivel local. Se poate lesne observa cum se construiesc pereţii de sticlă (şi, de bună seamă, cu geamuri termopan!), să vedem gestica şi să nu distingem osebirile de tonalitate. Nici nu importă partiturile, din moment ce oricare om normal din această ţară ar trebui să ştie că ultima turnantă pe cursa înspre Europa se face după un plan diriguit de UE. Nimeni nu are voie să se abată. Asta vă cerem şi asta va trebui să daţi! Şi totuşi, se întrec ai noştri în opinteli programatice care mai de care mai năframă-n vârf de băţ. Sticla TV, dar şi coloanele ziarelor par osândite să fie purtătoarele acestor manifestări de mascaradă. Nimic nu se vrea serios. Totul e alandala! Nimic nu se vrea să fie mezamplasul ocârmuitorilor presei! Pe undeva este, ori poate fi, de înţeles dacă luăm în calcul starea naturală a admişilor pe listele care au darul până şi să ne învrăjbească. Dar, una peste alta, nu cred că trebuie să tăcem. Nu este timpul pentru tăcerea de dinaintea furtunii. Societatea civilă, comunităţile, toate la un loc şi fiecare în parte au dreptul să ia atitudine. Ba chiar să se opună, dacă am lua în calcul ce vărsământ bănesc se va produce. Ştim şi cine se va înfrupta din acest vals al înnămolirii, însă nu vrem să fim atraşi acolo, chiar dacă nămolul face şi el parte dintre cele 99 de pete. Şi dacă ne-ar fi îngăduit, tuturor şi fiecăruia, să ne înţelegem drepturile de a nu ne lăsa neluaţi în seamă, atunci măcar ar trebui să le cerem acelora care ne vor, chiar dacă noi nu îi vrem, să treacă prin terapia alcoolicilor anonimi. Şi n-am putea ieşi din această osândă a cuvântului dacă n-am aminti cu câtă durere am simţit în închipuire chinurile în care s-a stins Vlăduţ, un copil de cinci ani a cărui moarte întrece toate strofocările electorale ale acestei toamne lipsite de prejudecăţi.