Motto:
"Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar ÅŸi prin creÅŸtinătate. Isprava lui cea mai mare este că, dintr-o singură Biserică, a făcut mai multe. Din mai multe a făcut o puzderie. Åži continuă s-o facă, prin ceea ce îi este propriu: lăcomie, invidie, orgoliu. Se adaptează uÅŸor, ÅŸi-a rafinat metodele. Lucreză la lumina nopÅ£ii ÅŸi comunică prin unde herÅ£iene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurenÅ£ial pe piaÅ£a bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Când nu lucrează pe furiÅŸ, te invită la dialog frăţesc. Dacă-l refuzi sau dacă te aperi, te pomeneÅŸti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd. CunoaÅŸte bine Biblia, are studii universitare, vorbeÅŸte câteva limbi străine. El ÅŸtie că Iscarioteanul era unul dintre cei doisprezece care au ascultat ÅŸi au memorat învăţătura lui Iisus. Dacă ar fi avut curăţie ÅŸi talent, putea să scrie o Evanghelie tot atât de bogată ca a lui Matei. A scris-o postum, în cheia sărutării perverse. Iuda e un excelent teolog, aÅŸa cum este ÅŸi patronul său din Qarantania, care Îi oferea lui Iisus citate din Scriptură. Toate formele de sincretism religios care ni se propun, începând cu New Age ÅŸi terminând cu tot felul de combinaÅ£ii între diferite secte neoprotestante, care alcătuiesc federaÅ£ii 'evanghelice' ÅŸi 'evanghelizatoare' ÅŸi care caută să ne ameÅ£ească prin aceste oferte foarte comode, seducătoare, deseori toate acestea sunt forme ÅŸi manifestări ale corupÅ£iei spirituale."
IPS Bartolomeu Anania
Nu sunt destul de erudit ca să pot face o istorie a ecumenismului în înÅ£elesul lui contemporan, dar consideraÅ£iile mele personale, le-aÅŸ începe cu afirmaÅ£ia că ecumenismul nu poate fi rău în sine, căci a apărut în creÅŸtinismul primar ÅŸi chiar adoptarea denumirii vrea să-l îndreptăţească prin vechime. Sinoadele ecumenice, articolul din crez care mărturiseÅŸte credinÅ£a "întruna sfântă sobornicească ÅŸi apostolească biserică" exprimă ecumenicitatea, adică universalitatea Bisericii. Îngrijorările oamenilor au apărut în legătură doar cu ecumenismul contemporan a cărui desfăşurare se bănuieÅŸte a fi organizată de instituÅ£ii deghizate. Sigur că temerile sunt întemeiate: globalizarea politică ÅŸi economică este un asemenea semn. Ce mai urmează... ? O uniformizare globalizantă a credinÅ£elor... ? Nu prea avem motive de liniÅŸte ecumenică.
Parcă Å£i-e frică să te gândeÅŸti,
dar există încă de pe acum "teologi" care ne învaţă că acelaÅŸi Dumnezeu au ÅŸi musulmanii, ÅŸi hinduÅŸii etc. Confuzia între faptul că Dumnezeu este unul singur ÅŸi afirmaÅ£ia că Dumnezeu este acelaÅŸi în toate credinÅ£ele este voită, are scopul de a ne manipula spre unirea chiar ÅŸi cu păgânii, nu numai cu creÅŸtinii neortodocÅŸi. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să se ajungă aici cu aprobarea noastră, chiar cu sprijinul nostru, ci împotriva dorinÅ£ei noastre. Până atunci avem datoria să luptăm în apărarea ortodoxiei.
Ca urmare, personal, nu împărtăşesc părerea celor care susÅ£in că trebuie să ne retragem din orice manifestare ÅŸi for ecumenic. Nu mi se pare propriu ortodoxiei să întoarca spatele în mod trufaÅŸ ÅŸi să plece. Ne afirmăm prin aceasta superioritatea noastră ca oameni, când, de fapt, nu este vorba decât de superioritatea credinÅ£ei noastre, superioară pentru că a dat-o chiar Hristos Dumnezeu. Nu avem niciun merit, ci numai obligaÅ£ii pentru că suntem ortodocÅŸi. Iar dintre obligaÅ£ii face parte ÅŸi mărturisirea cu răbdare ÅŸi dragoste a dreptei credinÅ£e, oricât de grea ar fi lucrarea ÅŸi oricât de huliÅ£i am fi pentru aceasta. Cum o vom face, dacă ne retragem din locul dezbaterilor? AÅŸteptăm să vină ei la noi acasă? Dar apostolii au fost trimiÅŸi în mijlocul necredincioÅŸilor să propovăduiască. Trebuie să stăm acolo până când ne vor da ei afară, dacă nu vor să audă ÅŸi să urmeze dreapta credinţă. Dar prezenÅ£a noastră acolo trebuie să fie una cât se poate de activă neprimind niciun compromis, să nu încetăm a repeta învăţătura ortodoxă, cu jertfelnicia sfinÅ£ilor părinÅ£i. Să fie aceasta ca o mucenicie! Sfântul Vasile cel Mare, când i-a adus pe unii donatiÅŸti ÅŸi arieni la ortodoxie, nu a făcut niciun compromis, amestecând adevărurile de credinţă cu învăţăturile eretice ale acestora ÅŸi nici nu a săvârÅŸit slujbe în comun cu aceÅŸtia, pentru că ar fi lăsat confuzia că credinÅ£a adevărată e ÅŸi la ortodocÅŸi, ÅŸi la donatiÅŸti, ÅŸi la arieni.
Dacă participăm la întâlnirile ecumenice,
una e dialogul prin care mărturisim credinÅ£a noastră ortodoxă, "una sfântă, sobornicească, apostolească", ÅŸi alta e a ne ruga în comun cu eterodocÅŸii, prin care lăsăm confuzia pe care am amintit-o. Aceasta este suprema formă a dragostei creÅŸtine de a-l iubi pe aproapele cu fapta, dar ÅŸi cu adevărul. Nu trebuie să avem o dragoste falsă, să-i lăsăm în rătăcirea lor, recunoscând-o ÅŸi, astfel, legitimând-o prin rugăciune în comun cu ei. Nu cred că trebuie să ne închidem ermetic ÅŸi să Å£inem ortodoxia ca pe o comoară ascunsă numai pentru noi (ar fi o atitudine egoistă).
Rugăciunea pe care trebuie să o facem pentru tot omul, din biserică sau din afara ei, este, desigur, suprema formă de ecumenism şi a fost dintotdeauna prezentă. Nu s-a cerut şi nu ni se cere să fim una cu ei prin credinţă. Este destul ca să ne ştim una prin fire şi să ne simţim una cu ei prin păcate. Nu ne este permis niciun compromis privitor la credinţă. Ceea ce am primit ni s-a dat spre păstrare, nu spre negociere. Nu este ceva al nostru, ca să putem face ce vrem cu el.
La Conciliul II Vatican s-a declarat că Biserica lui Hristos subzistă în Biserica Catolică, iar Papa Ioan Paul al II-lea, cu tot elogiul adus Ortodoxiei (scrisoarea "Orientale lumen"), vizite de bunăvoinţă, scuze pentru abuzurile din trecut, declara, totuÅŸi, că Biserica Catolică "este" totuna cu Biserica lui Hristos, deÅŸi învăţătura catolică îl coboară pe Hristos la calitatea de simplu instrument al Tatălui, prin care se zideÅŸte biserica pe Sfântul Apostol Petru. În enciclica "Ut unum sint", Papa Ioan Paul al II-lea se referă la Biserica Ortodoxă numai la plural, recunoscând-o, deci, numai ca biserici locale lipsite de unitatea juridică ce o poate da numai papalitatea (aÅŸa a procedat ÅŸi cu bisericile unite, în locul dimensiuniii universale în Hristos, oferindu-le statut de simple biserici locale care-ÅŸi avea unitatea sub jurisdicÅ£ia papalităţii), căci în eclesiologia catolică biserica locală nu mai este o manifestare a Bisericii universale, ci o porÅ£iune din ea.
Interesul arătat, în ultima vreme, pentru valorile ortodoxiei se mărturiseÅŸte a fi motivat de faptul că "venerabila ÅŸi antica tradiÅ£ie a bisericilor orientale constituie parte integrantă a patrimoniului Bisericii lui Hristos, care este Biserica Catolică". Atacul se vrea făcut prin fraÅ£ii noÅŸtri catolici orientali, dar această tradiÅ£ie s-a constituit în primul mileniu, când era numai Biserica Ortodoxă. La bisericile locale ale ortodoxiei se referă ca la cele "care nu sunt unite încă cu noi într-o deplină comuniune". Măcar ÅŸi-au spus clar intenÅ£ia noii strategii de elogiere a valorilor Ortodoxiei. AÅŸ mai aminti că, în 1075, Papa Grigorie al VII-lea prin "Dictatus papae" înlocuieÅŸte formularea noi cu eu, suprimând structura sinodală, dând Bisericii apusene o structură absolutistă, pentru a dobândi putere în raport cu statul, ceea ce i-a permis papalităţii să înfrunte cu aroganţă Biserica ortodoxă ÅŸi propriile biserici locale.
Papalitatea actuală insistă
ca primatul de jurisdicÅ£ie să nu fie privit ca unul de putere, ci de slujire, dar tocmai un act de putere apare faptul că încearcă să-ÅŸi aroge drepturi exclusive la un primat de slujire. Pentru că aspiră, de fapt, să-i aducă pe toÅ£i în staulul Romei, papalitatea îÅŸi păstrează un statut doar de observator la întrunirile ecumenice. Când i se va asigura ÅŸi acolo un rol de lider, când va crede că este pregătit terenul pentru înglobarea tuturor sub acoperiÅŸul său, probabil că se va înregimenta în miÅŸcarea ecumenică.
O problemă pe care vreau să o supun atenÅ£iei dumneavoastră este slujirea alternativă cu greco-catolicii, în parohiile unde locaÅŸul de cult e în litigiu între cele două părÅ£i, ortodoxă ÅŸi greco-catolică. Această problemă e o frământare ÅŸi o mare nemulÅ£umire a preoÅ£ilor în cauză, dar ÅŸi a majorităţii preoÅ£ilor cărora le pasă de ortodoxie. De ce vor greco-catolicii slujire alternativă? De ce îÅŸi arată "bunavoinţă" de a săvârÅŸi chiar slujbe în comun cu noi, ortodocÅŸii? Ei ÅŸtiu de ce, pentru că văd prin slujirea alternativă ÅŸi slujirea în comun a anumitor hierurgii un mijloc de prozelitism în rândul credincioÅŸilor ortodocÅŸi. Procesele intentate de capii Bisericii Greco-Catolice împotriva unor parohii ortodoxe în loc să stea măcar pe loc, se înmulÅ£esc. Ce să înÅ£eleagă sărmanii credincioÅŸi când clericii ortodocÅŸi slujesc alternativ în acelaÅŸi locaÅŸ de cult cu clericii greco-catolici? Ce să înÅ£eleagă sărmanii credincioÅŸi, când văd un cleric ortodox săvârÅŸind împreună cu un cleric greco-catolic câte o slujbă, fie ea doar hierurgie? Credinciosul ortodox ÅŸi cel greco-catolic rămâne cu confuzia că dreapta credinţă e ÅŸi la ortodocÅŸi ÅŸi la greco-catolici, că poÅ£i să-Å£i schimbi credinÅ£a ortodoxă cu cea greco-catolică, că nu are nici cea mai mică importanţă.
Biserica Ortodoxă nu este anchilozată în canoane, pentru că rânduiala ei canonică nu are această menire, însă priveÅŸte cu mult discernământ orice acÅ£iune care ar aduce un prejudiciu pe plan pastoral. Dacă un cleric ortodox slujeÅŸte cu unul greco-catolic o înmormântare sau o altă hierurgie, consecinÅ£ele pe plan pastoral pot fi dăunătoare. CredincioÅŸii vor spune "nu contează că eÅŸti ortodox sau catolic, pentru că, uite, preotul ortodox din satul cutare s-a rugat împreună cu cel catolic". Nu sunt de acord cu slujbele săvârÅŸite împreună sau cu aÅŸa-zisele rugăciuni ecumeniste, pentru că prin aceasta aducem un defavor misiunii ortodoxe, dând frâu liber sincretismului, un mijloc de nivelare a credinÅ£elor în mentalitatea credincioÅŸilor mai puÅ£in cunoscători ai problemelor teologice. Greco-catolicilor le convine să slujească alternativ, să săvârÅŸească anumite slujbe în comun cu ortodocÅŸii, deoarece, pentru ei, care sunt minoritari, este un mijloc de prozelitism subtil, o agresivitate rafinată în care rămân cu perseverenÅ£a, mai exact o mănuşă de pluÅŸ care îmbracă un pumnal de fier, cu care să lovească ÅŸi să câÅŸtige teren pastoral.
Canoanele bisericii ne-au fost lăsate nouă, fiind inspirate de Duhul Sfânt. Canoanele care opresc rugăciunea în comun cu eterodocÅŸii au fost lăsate tocmai pentru a înlătura orice confuzie care ar atenta la identitatea, unitatea ÅŸi unicitatea dogmatică a Bisericii. E adevărat că anumite canoane disciplinare pot fi private cu iconomie, dar canoanele dogmatice ÅŸi care au implicaÅ£ii de ordin dogmatic nu mai pot fi privite cu iconomie, deoarece cădem în superficialitate relativizând învăţătura Bisericii. Sfânta Scriptură e foarte clară în privinÅ£a rugăciunii ortodocÅŸilor în comun cu eterodocÅŸii, a celor care împărtăşesc credinÅ£a dreaptă ÅŸi cei care împărtăşesc credinÅ£a strâmbă. (a se vedea Mt 18,16-17 , Tit. 3,10 , Gal. 1,8-9 , II Ioan 1, 9-11, Iuda v12-23). În acest sens, SfinÅ£ii Apostoli au hotărât la Sinodul de la Ierusalim din anul 50 că: "Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a permis acelora să săvârÅŸească ceva ca ÅŸi clerici să slujească asemenea preoÅ£ilor drept-credincioÅŸi, să se caterisească."(Canonul 45 Apostolic). AÅŸ încheia cu cuvintele părintelui D. Stăniloaie: "Dacă miÅŸcarea ecumenică tinde să restabilească unitatea Bisericii, ea trebuie să tindă spre cea mai intimă prezenţă a lui Hristos ÅŸi aceasta este în Biserica Ortodoxă".
10.03.2008, 00:00
Poţi adăuga un comentariu completând formularul de mai jos.
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate.
| buna [13.08.2008, 19:13] Eu nu va acuz stiu ca va faceti datoria de a ne informa postat de: georgiana ![]() |
| ortodoxia si provocarile contemporane [24.03.2008, 13:41] Foarte bun articolul ,din pacate in vremurile de acum cei din cler ierarhii si preotii ,majoritatea nu mai traiesc ortodoxia dupa invataturile sf.parinti.Este o cadere si o inselare totala a bisericii ortodoxe prin slujitorii ei.Doamne ajuta sa-i lumineze Dumnezeu si sfintii ! postat de: Vasilika ![]() |
| Foarte bine [15.03.2008, 20:22] Foarte bine ca ati scris acest articol. Trebuie sa stie si credinciosii ortodocsi ce se intampla. Daca canonul 45 Apostolic interzice rugaciunile cu ereticii inseamna ca PS Sofronie a incalcat poruncile bisericesti de Boboteaza anul acesta pe malul Crisului. Catolicii sunt si ei eretici deoarece cred ca exista purgatoriu. Alte erezii sunt Filioque, Azima, primatul papei, imaculata conceptie etc... primele doua comentarii mi se par ridicole si fundamentaliste deoarece nu ofera altora dreptul la exprimare. De fapt nici nu si-au dat numele. Subiectul acestui articol ar trebui aprofundat. postat de: Viorel Man - teolog ![]() |
| Interesant si important [15.03.2008, 20:12] Este interesant articolul acesta. E bine ca cineva s-a mai gandit sa ne informeze si despre acest subiect. De ce preotii nostri nu ne spun despre aceste lucruri. Noi nu stiam despre canonul Apostolic din incheierea articolului. Comentariile anterioare mi se par lipsite de bun simt. postat de: Paula Grigorescu ![]() |
| Am crezut ca sunteti un ziar de cuvant [11.03.2008, 00:10] De dimineata v-am trimis un comentariu si nu l-ati publicat caci v-ati temut sa nu starniti dezaprobarea unor fete de "slujirori"a unor culte si sa ascundeti lipsa de cultura (din istoria religioasa) a autorilor articolului . V-am indicat sa studiati originea si evolutia religioasa a lui INP Bartolomeo Anania! A.MIN. P.S.DECI AU EXISTAT COMENTARII! VETI RECUNOASTE MACAR IN CEASUL AL 12 al noptii????!!! postat de: fraierul ![]() |
| SUNTETI MINCINOSI! [10.03.2008, 23:54] COMENTARII exista, darnu le publicati caci nu va convine! Sunteti un ziar de duzina...indoielnica! Sau...poate nu exista comentarii caci extremismele (a se citi TAMPENIILE )ce le publicati uneori ,nici nu merita comentarii! A.MIN. postat de: X Y ![]() |
vineri ora 02:52
![]() | Senin |
Umiditatea: 87 %
Viteza vântului: 4.83 km/h
Sâmbătă
![]() | Senin |









.jpg)




