Lacrimi şi amintiri peste cortina istoriei... S-a încheiat, nu de mult, Săptămâna Teatrului Scurt şi festivitatea dedicată împlinirii a 50 de ani de existenţă a colectivului teatral ce poartă numele cărturarului bihorean Iosif Vulcan. Cu spectacole foarte bune sau, unele, doar bune, cu simpozioane, cu împărţiri de diplome şi plachete jubiliare, cu felicitări şi îmbrăţişări. Au vorbit directori, care sunt sau au fost (unii dintre ei) oficialităţi locale şi centrale (prin delegat!?), fiecare pomenind despre ce au făcut (sau au avut de gând să facă), evidenţiindu-şi meritele, mai mari sau mai mici (sau cele mai mari - din cele mai mici!). A fost frumos şi bine! Dar, cum se întâmplă uneori, "de dragul pădurii s-au uitat copacii", adică mulţi, foarte mulţi dintre acei care "au durat", în timp, "edificiul" numit, astăzi, "Trupa Iosif Vulcan", actorii, regizorii, scenografii care au menţinut "viaţa" acestui colectiv pe parcursul celor cinci decenii. Sigur, unii dintre vorbitori au mai pomenit câteva nume (în afara celor cinci-şase amintite, la întâmplare, în mesajul MCC!?!), dar au rămas nedrept de multe dintre cele care ar trebui scrise cu majuscule şi care nici în treacăt nu au fost amintite. Unii ne zâmbesc, poate, amar, de acolo... de sus, cei în viaţă şi-au strivit o lacrimă, constatând cât de uşor pot fi uitaţi!... Un teatru nu-l fac directorii (indiferent cum s-ar numi), ci, în primul rând, acei care au conceput, au creat cadrul sau au transpirat pe scenă, în repetiţii şi spectacole! Ca fost "coleg de suferinţă", am să încerc să readuc în memoria celor care i-au cunoscut sau a celor care, poate, n-au auzit de ei, câteva nume care nu meritau uitate. Dar ca să nu-i uiţi, trebuie să-i şti! De unde?... Poţi omite, la un asemenea eveniment, pe actriţa care a adus acestui colectiv primul Premiu I pe ţară la Decada Dramaturgiei Originale Bucureşti 1956 - la prima apariţie într-un concurs - CRISTINA TACOI? Poţi face abstracţie de numele care au făcut înconjurul Europei după succesul cu "Ciocârlia" la Bucureşti, în 1957-1958, ELIZA PLOPEANU? (Radio Europa Liberă afirma că s-a născut o mare stea în teatrul românesc!). Noroc de intervenţia lui Vicu Grama ca să ne amintim că RADU PENCIULESCU şi VALERIU MOISESCU (semnatari ai memorabilelor "Ciocârlia" şi "Montserat", ori "Cyrano" şi "Poveste din Irkutsk") au devenit port-drapelul şcolii româneşti de regie. Actor de mare respiraţie, devenit vedetă în capitală (nu în sensul de astăzi al cuvântului), ION MARINESCU nici n-a fost pomenit, iar numele lui NICOLAE TOMA, un alt mare actor, a trebuit să fie amintit de soţia sa, actriţa SIMONA CONSTANTINESCU!? A pomenit cineva numele lui GEORGE PINTILESCU, actor de mare farmec, mustind de talent, sau pe acela al lui EUGEN HARIZOMENOV, care (în ciuda unor slăbiciuni omeneşti), pe scenă te fermeca, prin harul dăruit de Dumnezeu marilor actori?! Eu n-am auzit! După cum n-am auzit nici un cuvânt despre actorul plin de farmec şi inteligenţă scenică, singurul Artist Emerit pe care l-a avut colectivul, DOREL URLĂŢEANU! Despre actorul care s-a stins sub ochii spectatorilor, JEAN SĂNDULESCU, am amintit eu şi-l rog să mă ierte că, de emoţie, i-am amintit gestul sublim, dar nu i-am pomenit numele. M-ar ierta tinerele doamne (şi nu numai ele!), dacă l-aş omite pe idolul lor, timp de vreo trei decenii, veşnicul "june prim" al teatrului, NICOLAE BAROSAN? Nu cred! Sau pe blajina şi fragila MAUD MARY, care te cutremura în spectacolul "Vizita bătrânei doamne?" E greu s-o uiţi! Şi, Doamne, pe mulţi care sunt cenuşă îi nedreptăţesc şi eu acum! Iertaţi-mă! După cum meritau mai mult decât să fie citiţi de pe o listă, ca să primească o diplomă, actori cu vechime, care mai sunt şi aztăzi în teatru: ION MÂINEA, ION ABRUDAN, MARIANA NEAGU, ILEANA IURCIUC, MARIANA VASILE, DANIEL VULCU, PETRE PANAIT, MARIANA şi DORU PRESECAN, DORU FÂRTE, TIBERIU COVACI etc. etc. (plus cei mai tineri şi foarte tineri) pentru care două vorbe despre el sau ea fac mai mult decât o diplomă şi o plachetă pe care le pui undeva şi le ştii doar tu, că doar era sărbătoarea lor, a creatorilor de spectacol. Dacă nume (care n-au fost pomenite) precum ION DELOREANU, DAN ALECSANDRESCU, SZOMBATI GILLE-OTTO - regizori sau TATIANA MANOLESCU-ULEU, VIOARA BARA, MARIA HAŢIEGANU-BIREA - scenografi (pe lângă: MARIETA SADOVA, SICĂ ALEXANDRESCU, SANDA MANU, MIHAI MĂNIUŢIU, ALEXANDRU HAUSWATER şi alţi regizori, TODY CONSTANTINESCU, TRAIAN NIŢESCU, arh. VL. POPOV şi PAUL BORINOVSKI etc. scenografi) vă spun ceva, iubitorilor de teatru, vă rog să-i consideraţi ca făcând parte din istoria de 50 de ani ai teatrului orădean. O merită din plin! ... Mi-am făcut acest... deserviciu ca să reamintesc un adevăr pe care-l ştim cu toţii, dar îl evităm ori de câte ori avem prilejul: că istoria (fie şi a teatrului n-o fac acei care declară, ci aceia care "consumă" ceva din ei, suferă dăruindu-se şi, uneori, chiar mor (poate şi pe scenă) ca să dea naştere la ceva sublim, pentru ceilalţi, cu care unii să aibă cu ce se lăuda!