Considerat unul dintre cei mai buni jucători ai echipei de baschet Dinamo Oradea, formaţie care adeseori arbitra lupta pentru titlu dintre marile rivale, Steaua şi Dinamo, Zoltan Kosa este un om care se identifică cu sportul pe care l-a iubit şi căruia i-a dat totul, dar care nu i-a răspuns cu aceeaşi monedă. A jucat pe postul conducătorului de joc, iar după fantezia sa, pliată pe schemele tactice ale antrenorului, se desfăşura jocul echipei. A debutat în baschetul de performanţă în sezonul 1976-1977, la Rapid Oradea, pe când aceasta activa în divizia B. S-a transferat, anul următor, la CSU Sibiu, sub culorile căruia a debutat în divizia A. După un an, a revenit la Oradea, la formaţia Dinamo, unde a jucat 12 ani, obţinând cele mai multe succese din cariera de jucător (ani la rând, orădenii au ocupat, fără probleme, locul IV). După retragerea din activitate, a rămas aproape de echipă, în calitate de secund al lui Dan Berceanu, împreună obţinând performanţa maximă din istoria echipei, clasarea pe locul III şi participarea în Cupa Korac (aici s-a oprit în primul tur, fiind eliminată de puternica formaţie Budivelnik Kiev, dar având, totuşi, satisfacţia unei victorii istorice, obţinută în uralele unei Săli a Sporturilor arhipline). S-a retras după aceea din baschet, de care s-a rupt total timp de 10 ani, pentru ca, în toamna trecută, să răspundă solicitării adresate de câţiva prieteni de suflet de a prelua conducerea tehnică a echipei nou înfiinţate Club Atletic Oradea (CAO), pe care a reuşit să o ducă până la turneul de calificare în divizia A. Pentru că se apropie startul unui nou sezon competiţional şi situaţia echipei este la fel de tulbure ca şi la finalul campionatului trecut, i-am adresat câteva întrebări lui Zoli Kosa despre situaţia echipei, despre jucători, despre ce va face în viitorul apropiat. - Aş dori să comentaţi parcursul echipei la turneul final, să creionaţi motivele celor cinci înfrângeri. - Pentru început, vreau să remarc că, din motive obiective (am jucat fără patru jucători de bază - Călin Bob, Cristi Laza, Florin Ganea şi Horia Nicoară), cauzate de problemele de serviciu ale jucătorilor absenţi, la care s-au adăugat problemele medicale ale lui Sere (tendonul lui Ahile inflamat) şi Szijarto, n-am putut alinia cea mai bună echipă. Însă, ceea ce vreau să scot în evidenţă este faptul că nu se poate face sport prin amatorism. Luaţi exemplu formaţia din Rovinari, pe care am bătut-o în toate partidele, dar care s-a întărit cu doi jucători de la Craiova şi ne-a învins în cel mai important joc. Accentuez, chiar şi toţi jucătorii am fi pierdut întâlnirile cu Mediaşul şi Constanţa, dar măcar le-am fi creat probleme. Nu ştiu dacă se ştie, dar jucătorii echipei din Mediaş sunt plătiţi cu 400 de euro lunar, adică au un salariu, nu-şi pun problema cu ce vor trăi. Consider că atâta am putut în condiţiile pe care vi le-am spus, dar, repet, am fi terminat pe locul III cu echipa validă. Luptă dură, cu adversari redutabili - Cum aţi aprecia nivelul adversarelor? - Constanţa şi Mediaşul au fost mult deasupra celorlalte competitoare, din toate punctele de vedere, începând cu apărarea, aruncările de 3 puncte, continuând cu organizarea în apărare şi în atac şi terminând cu sistemul de joc, foarte bine gândit. Se ştia că sunt echipe omogene, iar promovarea lor n-a surprins pe nimeni. Cu toate că se spunea despre Mediaş că au o echipă slabă, nu prea stau bine la capitolul financiar, totul a fost praf aruncat în ochi. Dar, părerea mea este că amândouă au nevoie de întăriri, dacă nu aduc jucători de valoare, nu vor face faţă cerinţelor primului eşalon. - V-a mulţumit evoluţia elevilor dvs.? - Da, am fost mulţumit de toţi. Juniorii încă nu sunt copţi, ei n-au încă valoare pentru divizia B, dar au crescut în joc şi ne bazăm în continuare pe ei. M-a mulţumit jocul lui Titus Nicoară, în toate meciurile (poate mai puţin cel cu Farul) a jucat foarte bine, este un spirit de luptător. Dacă se va pregăti la fel de serios, va ajunge un jucător de top. Ceilalţi juniori au şi ei lacune, cu Andrei Pascu mai trebuie lucrat în apărare, Kiss Adam este inconstant în evoluţii, acelaşi lucru la Corb şi Sim, dar toţi sunt de mare perspectivă şi cred în ei. Cum aş putea să fiu nemulţumit, dacă mă gândesc la maniera şi la condiţiile în care ne-am pregătit. Să ştiţi că totul s-a făcut din plăcere, din dragoste pentru baschet. Tot respectul pentru fiecare dintre ei, absolut toţi din echipă au dat totul pentru a ajunge acolo unde am ajuns. Investiţii în juniori - V-au nemulţumit anumite aspecte? - Ceea ce pot să reproşez este faptul că nimeni nu şi-a aplecat urechea la problemele echipei, nu s-a oferit să ne sprijine, deşi am avut rezultate deosebite. La început, s-a mers pe ideea înfiinţării unei echipe care să joace în B, dar nu se mai poate continua aşa, fără sprijin financiar nu mai putem face faţă. Însă, pot să promit că, dacă vom avea suport financiar, vom depune orice efort pentru a reveni în elită, pentru că Oradea merită acest lucru. - În cazul că veţi primi acest sprijin, veţi continua? - Nu ştiu, nu vreau să mă hazardez să spun aşa ceva. Eu îmi neglijez treburile personale şi fac munca aceasta benevol. Afirm însă că nu vom continua fără a fi sprijiniţi, nu se mai poate, iar atunci echipa va dispărea. Să ştiţi că nu am făcut această treabă ca să ne distrăm, totul a avut un scop precis: Oradea să aibă, din nou, echipă profesionistă de baschet. Deşi s-a vehiculat, deseori, prin presă, despre posibilele reveniri ale jucătorilor orădeni (Toni Alexe, Szijarto Levente, Attila Vereş, Rareş Apostol, Szilagy), eu vă spun că toţi ar veni oricând să joace pentru Oradea, dar ei trăiesc din baschet, nu pot veni să joace baschet la nivel de amatori. - O ultimă întrebare, credeţi că, dacă echipa nu va fi lăsată de izbelişte, putem să ne propunem ca obiectiv promovarea în sezonul viitor? - Cred că da, dar în anumite condiţii. În primul rând, trebuie să ne întărim cu câţiva jucători de divizia A, obligatoriu motivaţi financiar, dar acest lucru trebuie făcut şi cu jucătorii locali, pentru că aceştia au jucat sezonul trecut pe nimic. Nu se poate ca ei să aibă altă preocupare, să muncească pentru a putea trăi şi, astfel, să nu poată veni la antrenamente. Apoi, trebuie clarificată problema organizării echipei. Să ştiţi că, juridic, noi nu existam anul trecut. Abia în retur, la turneul de la Mediaş, cei zece membri fondatori (Toni Alexe, Şerban Sere, Horia Nicoară, Mircea Matei, Zoltan Gellert, Călin Bob, Zoltan Kosa, Szabo Carol, Petre Trifa, Irinel Dimitriu) au pus bazele echipei. Ideea noastră a fost ca, dacă ajungem în divizia A, să avem nu doar o echipă de seniori, ci să ne implicăm în creşterea copiilor. Vrem să facem un centru de copii, să-i creştem şi să joace apoi pentru CAO. Ideea de bază este să investim în juniori, ei sunt viitorul şi doar prin ei putem să readucem baschetul orădean acolo unde îi este locul, în elită.