Sejurul meu ca student la Facultatea de Medicină din Oradea a început cu aproximativ cinci ani în urmă. Mult timp a trecut de atunci! Îmi amintesc momentul în care am ajuns în România, la Bucureşti. Pe atunci, eram o persoană timidă, nu eram conştient de capacităţile mele şi nici măcar nu eram sigur că ajunsesem unde trebuie sau că făceam ceea ce trebuie. În comparaţie cu Bucureştiul, unde viaţa se desfăşoară haotic, iar oamenii sunt grăbiţi şi nerespectuoşi, Oradea era un oraş cu mult mai liniştit, nu foarte dezvoltat, dar frumos, iar cei din jur mi s-au părut mai umani. Acum Oradea este tot oraşul frumos pe care l-am cunoscut, dar s-a mai dezvoltat şi nu mai e la fel de liniştit ca înainte! Totuşi, eram într-o ţară străină, cu oameni străini, care se uitau îndelung la mine, întrebându-se parcă ce caut eu aici… Am rămas cu impresia asta în prima lună după sosirea în Oradea. Într-un fel, această atitudine m-a împiedicat să-i cunosc mai bine pe români. De fapt, primele luni au fost destul de grele. Student în anul I, îmi era dor de casă. Oricum, pe măsură ce zilele treceau, am început să întâlnesc oameni noi. Primele contacte cu orădenii au început în magazine, când încercam să vorbesc o limbă care de obicei era pe jumătate engleză, plus o română foarte proastă… Şi totuşi, oamenii încercau să mă ajute cât de mult puteau! Cursurile alături de studenţii de aici, la anatomie, de exemplu, m-au ajutat să interacţionez cu românii. Până la urmă, mi-am dat seama că românii ştiu să fie şi prietenoşi. Din anul I mi-am făcut tot mai mulţi prieteni, mai ales fete, pentru că era mai uşor să comunic cu ele. Viaţa de student în Oradea este liniştită, fără probleme şi aş putea-o rezuma cam aşa: cursuri, casă, prieteni şi iar casă. Provenind dintr-o insulă tropicală, nu pot să nu menţionez prima „întâlnire” cu iarna din România: gerul muşcător, zăpada albă şi frumoasă şi eu... căzând tot timpul! Când ieşeam afară pe o asemenea vreme aveam în minte numai: „De-aş fi acasă!” Viaţa de student în Oradea a fost grozavă până acum! Ceea ce pot spune este că m-a ajutat să mă schimb, să mă maturizez: acum sunt mult mai încrezător, mai responsabil. În general, oamenii din Oradea sunt prietenoşi; normal că nimic nu poate fi perfect, dar, oricum, aspectele pozitive ale vieţii aici sunt mai numeroase decât cele negative! Ca student în an terminal, trebuie să spun că îmi va fi dor de oraşul în care mi-am petrecut atâţia ani din viaţă. Facultatea de Medicină, Oradea