Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la liceul meu, prima dată îmi apar în minte lucrurile bune care mi s-au întâmplat în cei trei ani de când sunt aici şi prieteniile care s-au legat între colegi sau între profesori şi elevi. Deşi, probabil, nu împărtăşesc părerile tuturor elevilor de liceu, eu am reuşit să scap de acel sentiment de repulsie pe care îl aveam la început faţă de şcoală. Cu fiecare an care trece, liceul îmi devine tot mai familiar, face parte din viaţa mea, asemeni unei deprinderi fireşti. Mereu am încercat să trasez o linie, separând şcoala de timpul meu liber, fără a renunţa la una în favoarea alteia. Dar, încercând din greu să-i mulţumesc pe profesori şi să excelez la cât mai multe materii, am sacrificat o mare parte a timpului extraşcolar. Dar nu am regrete, satisfacţia unei reuşite, chiar şi în plan şcolar, e mare şi merită să ăncerci. Astfel şcoala a devenit prioritară şi a ajuns să reprezinte mai mult decât cei patru pereţi între care ne petrecem cel puţin şase ore pe zi, cinci zile pe săptămână. Învăţând să o preţuim, ea se integrează în vieţile noastre şi ne influenţează în mod pozitiv. Acest lucru se întâmplă doar în cazul în care încetăm să mai condamnăm liceul sau pe profesori şi înţelegem că alegerea de a învăţa şi de a lua şcoala în serios ne aparţine doar nouă. De asemenea, tot ceea ce facem în calitate de elevi este pentru binele şi viitorul nostru. Privit ca o provocare, liceul ne ajută să ne adaptăm la diferite situaţii care ne ajută să păşim cu încredere în viaţă. Chiar dacă ne comportăm responsabil în aceste situaţii, dând dovadă de maturitate, acest lucru nu înseamnă că am uitat să ne distrăm, să fim tineri. Am încercat să evidenţiez părţile pozitive ale vieţii de elev, dar vă puteţi convinge şi singuri că anii de liceu sunt o parte frumoasă a tinereţii noastre. Cum? Încercaţi doar să vă bucuraţi de compania celorlalţi elevi de aceeaşi vârstă cu voi, gândindu-vă că toţi treceţi prin acelaşi lucru, fără excepţii, şi cel mai înţelept lucru pe care îl puteţi face e să nu subestimaţi şcoala şi să încercaţi să o înţelegeţi deoarece ea nu vă conduce viaţa, ci vă conduce în viaţă.