Introducerea votului uninominal, într-un singur tur pentru preşedinţii de Consilii Judeţene, acordă acestora mai multă legitimitate, dar practic nu se schimbă mai nimic, deoarece atribuţiile lor rămân aceleaşi, diminuându-se doar dependenţa de mai marii partidului. Datorită faptului că descentralizarea administraţiei publice locale nu a fost realizată, mimându-se doar acest lucru, votul uninominal pentru şefii Consiliilor Judeţene, introdus la insistenţele PSD, nu aduce nici un fel de beneficiu în administrarea judeţului, deci nici un beneficiu la dezvoltarea acestuia.

Preşedinţii de Consilii Judeţene sunt ordonatori principali de credite, elaborează proiectul de buget având şi alte atribuţii deosebit de importante pe care nu ni le permitem să le înşirăm aici. Ideea principală este că în cazul în care colaratura politică a preşedintelui Consiliului Judeţean va fi diferită de cea a majorităţii CJ - aşa cum se va întâmpla în cazul votului uninominal în destule cazuri - atunci pot apărea blocaje severe în funcţionarea instituţiei, pentru că ştim prea bine că politicienii noştrii în primul rând se gândesc cum să-şi ia capul unuia altuia şi să-şi pună piedici politice, lăsând ceea ce e mai important, adică interesul comunităţii, pe ultimul loc. Descentralizarea reală a administraţiei publice locale nu s-a realizat, iar Guvernul încă mai are apucături centraliste în cadrul cărora favorizează sau devaforizează unele judeţe. Apariţia votului uninominal va da preşedintelui CJ mai multă responsabilitate, dar în ceea ce priveşte atribuţiile nu s-a luat nicio măsură. Judeţele sunt tot la mâna Guvernului. Resursele din cadrul bugetului consolidat ar trebui distribuite în mod echitabil către judeţe, şi nu în funcţie de culoarea politică. Pentru că în România dacă un judeţ va avea un preşedinte de CJ din alt partid decât formaţiunea majoritară, va fi vai şi amar de acel judeţ. Va fi ocolit de fonduri pentru că la şefie nu se află omul lor. Dar oricine va câştiga putem fi siguri că se va comporta în acest fel, pentru că în 18 ani partidele politice din România au demonstrat că nu se deosebesc cu nimic între ele, având parcă un ţel comun: clientelismul politic cu scopul de a da tunuri din ce în ce mai mari pe seama bugetului. Ca să vedem cât ne deosebim de mult de restul Uniunii Europene, trebuie spus că instituţiile deconcentrate sunt subordonate consiliilor regionale, consiliilor locale, iar guvernele din Uniunea Europeană nu se ocupă decât cu stabilirea strategiilor, efectuarea controlului şi înfăptuirea reformelor cu caracter general. Domenii ca învătământul, sănătatea, etc sunt toate trecute în subordinea autorităţilor locale, spre deosebire de România unde guvernanţii au făcut tot posibilul să ţină frâiele la Bucureşti.