(Sântămăria Mică) Naşterea Maicii Domnului, prima mare sărbătoare a anului bisericesc, care începe la 1 septembrie, s-a petrecut la "plinirea vremii", la momentul în care omenirea aştepta şi era pregătită pentru venirea unui Mântuitor, care să-i scoată de sub povara păcatului şi a decăderii morale. Pentru aceasta, era nevoie de o fecioară curată care să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu şi care a fost Sfânta Maria. Părinţii ei, Ioachim şi Ana, deşi bătrâni fiind, nu încetau să se roage pentru ca Dumnezeu să le dăruiască un copil, pentru că faptul de a nu avea copii era socotit de către vechii evrei drept un blestem. Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea li a dezlegat neputinţa lor, "căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă". Astfel, Fecioara s-a născut din starea lor de rugăciune şi prin binecuvântarea dumnezeiască. Aşa a venit pe lume cea care L-a născut pe Mântuitorul Hristos, Fecioara Maria, Împărăteasa tuturor sfinţilor, mijlocitoarea către Dumnezeu a tuturor oamenilor, sprijinitoarea celor păcătoşi, cea pe care Biserica o numeşte "mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii". Maica Domnului a intrat în lume purtând, asemenea tuturor celorlalţi oameni, povara păcatului strămoşesc. Prin virtuţile şi sfinţenia vieţii ei, a biruit însă orice ispită, orice păcat, agonisind har şi rămânând fără pată, "fără prihană", "preacurată". Ca urmare a acestei biruinţe, Dumnezeu a ales-o şi s-a adresat ei pentru ca Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu să se poată întrupa din ea. Pentru aceasta, la Întrupare, Maica Domnului a fost curăţită de păcatul strămoşesc şi de urmările lui de Duhul Sfânt. Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului este prima mare sărbătoare a anului bisericesc, care începe la 1 septembrie. Sântămăria Mică Sântămăria Mică este sărbătoarea dedicată morţii şi renaşterii Zeiţei Mamă la echinocţiul de toamnă, 8 septembrie pe stil vechi. Sântămăria Mică este hotarul astronomic dintre toamnă şi vară, marcat de închiderea pământului pentru insecte, de plecarea păsărilor migratoare spre ţările calde, de târgurile şi iarmaroacele de valorificare a produselor sezonului care se încheie şi de procurare a produselor pentru sezonul care se deschide, de efectuarea observaţiilor meteorologice şi astronomice. De asemenea, abundă activităţile practice: culegerea unor plante şi fructe de leac, bătutul nucilor, începerea culesului viilor, semănatul grâului, orzului şi secarei.