În contextul comemorării lui Gheorghe Şincai, la 190 de ani de la trecerea în eternitate (1816), semnalăm o nouă carte, care realizează pentru prima dată studiul complex şi editarea monografică a Elegiei autobiografice, pe care istoricul peregrin a publicat-o în anul 1804, la Oradea, în urmă cu două sute de ani. În lucrarea erudită şi elegant tipărită, pe care o datorăm conf. univ. dr. Constantin Mălinaş, este reconstituită amănunţit legătura biografică dintre Gheorghe Şincai şi Oradea, unde acesta s-a adăpostit de cinci ori, în intervalul 1796-1812, găsind aici şi prieteni, care să-l ajute, şi adversari, care să-l persecute. În studiu este reconstituit mediul cultural orădean, în care Şincai a scris şi a publicat Elegia, precum şi drumul bibliografic al poemei, de-a lungul a două secole. Se reproduce Elegia în limba latină şi cele două traduceri ale ei în limba română, făcute de către Theodor A. Naum (1940) şi Vasile Sav (1989). Mulţimea notelor bibliografice, care însoţesc reeditarea, precum şi comentariul extins de istorie literară formează un izvor documentar bogat şi atrăgător, de folos pentru a înţelege că Elegia lui Şincai este cea mai de seamă creaţie a literaturii române de limbă latină, care este încă prea puţin luată în seamă de către specialişti şi aproape necunoscută de către publicul mai larg.