Un absurd marcat de grotesc, pe scena orădeană Iubitorii de teatru s-au reunit, duminică seara, în Sala Studio a Teatrului de Stat Oradea, pentru a asista la o nouă premieră a stagiunii 2005/2006, "Şi cu violoncelul ce facem?", de Matei Vişniec, în regia lui Petru Vutcărău. Un critic spunea, de curând, că Matei Vişniec reprezintă "asul din mânecă" al teatrului românesc. Textele sale se bazează pe formula teatrului absurd, un absurd marcat de grotesc. Cei care nu au optat pentru concertul trupei "Iris" au devenit, duminică seara, parte integrantă din spectacolul trupei "Iosif Vulcan", "Şi cu violoncelul ce facem?", de Matei Vişniec. Din distribuţie au făcut parte: Gheorghe Crişan, Doru Fârte, Petre Panait şi Elvira Platon Rîmbu. Matei Vişniec, cel mai jucat şi mai premiat dramaturg român al momentului, a început să scrie piese de teatru încă din 1977, dar nici una dintre acestea n-a fost jucată pe vreo scenă românească până în 1990. În prezent, 43 dintre piesele sale sunt jucate în 26 de ţări, pe trei continente. "Şi cu violoncelul ce facem?" tratează grotescul absurd al unui regim totalitar. Cele trei personaje, aflate într-o simbolică sală de aşteptare, sunt dominate de prezenţa nevăzută a unui violoncelist, muzica interpretată de acesta dând tonul replicilor aparent superficiale, dar pline de înţelesuri ale celor trei. Personajele lui Vişniec pendulează între acceptarea mediocrei condiţii reale şi tentaţia răzvrătirii împotriva sistemului, între tandreţe şi porniri violente care duc, în final, la uciderea violoncelistului. Aşteptarea lor e una insinuantă, prin gesturi şi replici care trădează o palidă fărâmă de speranţă rămasă unei lumi în care totul se desfăşoară fie la comandă, fie pe bani, o lume care revendică o libertate absolută. Bărbatul cu violoncelul cântă obsedant la instrument, enervând la culme. În cele din urmă, este evacuat prin violenţă, în urma sa rămânând violoncelul, de aici şi întrebarea din final "Şi cu violoncelul ce facem"...