Datele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) indică faptul că, în perioada 1 ianuarie-15 iulie, peste 10.000 de companii româneşti au cerut deschiderea procedurii de insolvenţă în instanţă. Din acest număr, doar o treime sunt firme care au cerut intrarea în insolvenţă din proprie iniţiativă (3.040), restul de 7.000 fiind companii creditoare.
Principalele motive pentru care companiile solicită insolvenţa o reprezintă criza financiară şi blocajul financiar la creditori. Procedura insolvenţei reprezintă metoda cea mai eficientă de a grăbi ieşirea de pe piaţă a acestor societăţi comerciale. Potrivit legii, insolvenţa intervine atunci când, după 30 de zile de la scadenţă, debitorul nu a plătit datoria faţă de unul sau mai mulţi creditori. Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei. Legea prevede, totodată, ca toate cheltuielile aferente procedurii insolvenţei, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură, efectuate de administratorul judiciar sau de lichidator, să fie suportate din averea debitorului.