Marea zugrăveală portocalie a instituţiilor publice e în toi. În acelaşi timp, zilele Guvernului Emil Boc se pare că sunt numărate de o coaliţie ad-hoc iniţiată de liberali şi udemerişti, la care s-a raliat şi PSD. Pentru prima dată în ultimii 20 de ani este posibil ca un guvern să fie schimbat printr-o moţiune de cenzură. În aceste zile, în nicio instituţie publică cuprinsă de febra schimbărilor nu se mai lucrează. În "laboratoarele" puterii se fac planuri pentru declanşarea unei crize constituţionale care să conducă la dizolvarea Parlamentului după alegerile prezidenţiale. "Ne-am trezit din hibernare/Şi-am strigat cât am putut:/Sus Cutare! Jos Cutare!/Şi cu asta, ce-am făcut?", se întreba retoric, acum 70 de ani, Constantin Tănase.

Schimbările politice din instituţiile publice reprezintă cea mai mare neghiobie pe care partidele politice ajunse la putere o operează imediat ce ajung la putere. Aceasta este cauza pentru care întreaga administraţie publică este într-o metastază continuă. Graba cu care îşi instalează oamenii în structurile administrative nu înseamnă că partidele sunt preocupate să se pună în slujba cetăţeanului, ci trădează graba de a-şi oploşi politrucii în locuri călduţe, plătite de la buget. În plus faţă de păgubosul model standard al politizării mioritice, "portocalizarea" de acum mai are un scop ascuns. Democrat-liberalii îşi pun oamenii în posturile cheie pentru a ţine teritoriul sub observaţie, deoarece se aşteaptă să fie scoşi de la guvernare. Ba chiar este posibil ca, în secret, să-şi planifice scoaterea de la guvernare cu scopul de a forţa dizolvarea Parlamentului după alegerile prezidenţiale. Bineînţeles, pentru a fi interpretată, partitura pusă la cale în laboratoarele portocalii are nevoie de un dirijor, iar acesta trebuie să ţină bagheta în mână şi după alegerile prezidenţiale. Totul se învârte, în acest moment, în jurul alegerilor prezidenţiale. Dacă Traian Băsescu va rămâne preşedinte, jocurile în Parlament le va face PD-L, iar dizolvarea Parlamentului ar fi un prim pas pentru câştigarea unei majorităţi cu ajutorul căreia să revină în forţă la guvernare alături de Băsescu. "Am dorit, cu mic, cu mare,/Şi-am luptat, cum am ştiut,/S-avem nouă guvernare?/Şi cu asta, ce-am făcut?"
În acest moment trântirea Guvernului Boc este floare la ureche. Sprijinită de PSD şi chiar de unii parlamentari PD-L - dacă se validează scenariul secret al trântirii propriului guvern - moţiunea de cenzură iniţiată de PNL şi sprijinită de UDMR are toate şansele să treacă. Ce va face preşedintele în continuare este greu de anticipat. Va rămâne alături de PD-L sau va face o mişcare surpriză numind un prim-ministru şi un Guvern de tehnocraţi? Rămâne de văzut, apoi, vorba lui Tănase, "Şi cu asta, ce-am făcut?"
Cert este că întreaga tulburare de pe scena politică are repercusiuni grave în funcţionarea societăţii şi a economiei profund afectată de criză. Guvernul şi întreaga clasă politică reprezentată în Parlament nu a reuşit să facă nimic pentru a limita efectele ei. Chiar preşedintele Traian Băsescu a făcut o declaraţie-şoc prin care spunea că nici el şi nici Guvernul sau BNR nu şi-au propus să scoată ţara din criză, ci doar să-i limiteze efectele. Brusc, au dat uitării povestea cu "centura de siguranţă" cumpărată pe bani grei de la FMI... Guvernanţii aflaţi în criză acută de idei sunt salvaţi de către oamenii de afaceri care au oferit, gratuit, nenumărate soluţii pentru ieşirea din criza economică. Numai că ele presupun acţiune, depăşirea intereselor politicianiste şi aplicarea unor politici administrative realiste, adaptate situaţiei. Cum să asculte sfatul celor care fac economia să meargă, când sunt prea ocupaţi să-şi plătească vendetele politice?! "Traversăm ani grei cu crize,/Leul iar a decăzut,/Cresc întruna taxe-accize?/Şi cu asta, ce-am făcut?"
În plină criză economică şi politică sunt puţine şanse ca guvernanţii să-şi întoarcă faţa spre adevăratele probleme cu care se confruntă populaţia şi agenţii economici. După nouă luni de guvernare ineficientă, Coaliţia a suferit un avort spontan, îndelung pregătit. Urmează alte convulsii şi o campanie electorală prezidenţială cu o ofertă destul de săracă pentru alegători. "Pleacă ai noştri, vin ai noştri!/E sloganul cunoscut;/Iarăşi am votat ca proştii./Şi cu asta, ce-am făcut?" Nu-i aşa că vă înfioară săracu' Tănase?! Un cuplet de o actualitate descurajantă, care demonstrează cu vârf şi îndesat că succesul în politică se bazează numai şi numai pe memoria scurtă a oamenilor...