Scriitori, poeţi, profesori, oameni de teatru şi numeroşi bibliotecari au participat, joi seara, la deja tradiţionala întâlnire organizată de Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" Bihor dedicată unei personalităţi născute în luna respectivă. De această dată, a fost sărbătorit poetul Ioan Moldovan, redactorul-şef al revistei "Familia", care, pe 21 martie, a împlinit 55 de ani. Moderatorul evenimentului a fost Traian Ştef, directorul Bibliotecii. "Întâlnirea noastră este o bucurie pentru mine, la 55 de ani şi o săptămână. Am suferit de mic, de un fel de boală, numită timiditate, care mă făcea să roşesc, fie că eram admonestat, fie că eram lăudat, iar această boală nu mi-a trecut...", a mărturisit poetul Ioan Moldovan. S-a născut în 1952, în satul Mureşenii de Câmpie, comuna Sava (astăzi comuna Palatca), judeţul Cluj. A urmat Liceul "George Bariţiu", secţia umanistă. Joacă fotbal în echipa liceului, apoi, pentru scurt timp, la juniorii lui "U" Cluj. Scrie poezii, citeşte la cenaclul "Lucian Blaga" al liceenilor clujeni, debutează în revista "Zorile" a liceului, apoi în suplimentul literar "Preludiu" al "Scânteii tineretului", este remarcat de Ana Blandiana, la Poşta redacţiei revistei "Contemporanul", şi de Adrian Păunescu, în pagina "Ave" a revistei "Tribuna". În 1972, intră primul la Facultatea de Filologie a Universităţii "Babeş-Bolyai" - secţia română-latină şi, începând cu anul al doilea, activează la revista studenţească "Echinox", fiind redactor, apoi secretar de redacţie. Este coleg cu alţi ucenici ai scrisului, care vor deveni peste ani nume importante ale optzecismului literar: Al. Cistelecan, Nicolae Oprea, Al. Th. Ionescu, Alexandru Vlad, Virgil Mihaiu, Virgil Podoabă, Augustin Pop, Aurel Pantea, Mircea Petean etc. După absolvirea facultăţii, lucrează ca dascăl în Maramureş, la Cavnic, Baia Sprie şi Baia Mare, continuă să scrie şi să publice în publicaţiile locale, dar şi în revistele clujene. "Cele mai importante întâmplări din viaţa mea sunt cărţile...", a continuat Moldovan. În 1980, debutează editorial cu volumul de poezie "Viaţa fără nume". Urmează, în 1983, volumul "Exerciţii de transparenţă" şi, în 1989, "Insomnii lângă munţi". În primăvara anului 1989, se încheie perioada maramureşeană, una pe care o consideră fertilă şi despre care vorbeşte întotdeauna cu bucurie şi melancolie. În aprilie se mută la Oradea, fiind primit în redacţia celebrei reviste "Familia", unde îl are coleg pe Ion Simuţ, el însuşi echinoxist. După evenimentele din decembrie 1989, pentru o scurtă perioadă, în redacţie vor lucra alţi doi echinoxişti: Virgil Podoabă şi Gheorghe Perian, iar un al treilea, Traian Ştef, activând în această redacţie şi în prezent. În ianuarie 1990, este ales redactor şef al "Familiei". În 1993, îi apare volumul "Arta răbdării", la Editura Dacia, pentru care primeşte Premiul Asociaţiei Uniunii Scriitorilor din Cluj-Napoca şi al revistei "Poesis" din Satu Mare. I-au mai văzut lumina tiparului: "Avantajele insomniei", antologie de autor, "Tratat de oboseală" şi "O uitare de texte", antologie de autor cu o secţiune de şapte "Inedite", "Interioarele nebune", "Celălalt peşte" şi "Însemnări primitive". Din creaţia sa poetică s-a tradus în maghiară, engleză, germană, albaneză şi franceză. Colaborează la numeroase reviste literare din ţară. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al PEN-clubului român. În finalul întâlnirii, Ioan Moldovan a dat citire unui grupaj de poezii, publicate în revistele "Bucovina literară" şi "Discobolul".